“Recunostinta este memoria inimii.”
Honoré de Balzac
“Descoperindu-ne si studiindu-ne egoismul innascut, transformam iubirea din ceva ce meritam, in ceva ce primim in dar.”, Krech G.
André Comte-Sponville in “Mic tratat al marilor virtuti”, spunea ca recunostinta este “cea mai placuta dintre virtuti si cea mai virutoasa dintre placeri”, ea “(…) se bucura de ceea ce se intampla sau de ceea ce exista.”
Zi de zi suntem coplesiti de binecuvintari de tot felul, fizice, materiale si spirituale, insa ne rezumam doar la multumiri formale si reci, uneori uitam pur si simplu sa multumim pentru ceea ce primim sau suntem profund nemultumiti pentru ca ceea ce primim nu este perfect.
Cand cineva ne-a punctat viata intr-un mod benefic si ne-a ajutat sa ajungem la ceva ce ne-am dorit, a demonstrat ca a avut o constiinta adanca fata de noi si ne-a privit in perspectiva ajutandu-ne sa ne dezvoltam potentialul.
De cate ori rostim cuvantul “multumesc” intr-o zi pentru ca suntem sanatosi, pentru ca avem o familie, pentru ca avem din ce trai, pentru ca avem atatea oportunitati si putem face atat de multe lucruri?
Recunostinta reala nu presupune “serviciu contra serviciu”, acela este doar un troc! Din contra, dupa cum ne spune La Rochefoucauld: “graba prea mare pe care o arata unii de a-si plati datoriile este un fel de nerecunostinta”, deoarece uneori denota o gandire de genul: "sa ma scap de o grija!".
Textele scripturistice in care se vorbeste despre o atitudine de recunostinta fata de binefacatorii nostri, folosesc cel mai adesea termenul "multumire" si mai rar cel de "rasplata". Cea mai potrivita pentru a exprima aceasta atitudine este minunea vindecarii leprosilor in care, dintre cei zece bolnavi vindecati, "pe cand ei se duceau""multumindu-I" (Luca 17, 16) sa se arate preotilor, doar unul s-a intors sa-si arate recunostinta catre Mantuitorul.
Recunostinta implica disponibilitatea de a imparti cu ceilalti. Este benefic pentru noi sa simtim recunostinta pentru fiecare miscare, fiecare respiratie, pentru cerul albastru, pentru relatiile cu aproapele, pentru ca tot ce este in jurul nostru este interconectat cu noi, totul participa si inlesneste viata fiecaruia dintre noi. “Insasi energia pentru a rosti, pentru a scrie, sau pentru a gandi “multumesc” vine din efortul mitocondriilor. Fara ele, multumirile ar fi imposibile. Deci, nici macar multumesc nu pot spune fara ajutor.” Krech G.
A fi recunoscator ne ajuta sa ne schimbam starea concentrandu-ne pe lucrurile pozitive din viata noastra. Intr-un moment dificil, recunostinta este cea care ne ajuta sa vedem partea buna pentru a merge mai departe.
Recunostinta ne fereste sa ajungem in situatia de a aprecia ceva doar dupa ce pierdem, indeparteaza nemultumirile, temerile, furia si alte emotii distructive, si ne pazeste de indoiala de ceea ce este in jurul nostru si de noi insine.
Recunostinta inseamna sa deschidem ochii ca sa vedem cat de mult primim in fiecare clipa a vietii noastre, inseamna sa recunoastem si sa apreciem lucrurile care ne-au devenit obisnuite, bunatati si binecuvintari pe care le credem normale, ca si cand ni s-ar cuveni. Datorita acestui sentiment de “ni se cuvine”, de cele mai multe ori ne concentram pe ceea ce “nu merge”, aparand astfel in mod firesc frustrarea ca nu avem viata pe care credem noi ca ar trebui s-o avem.
“(…) Pana la sfarsitul acestei incercari, numarasem patruzeci si doua de obstacole si totusi, fusesera taiati patruzeci si sapte de copaci, pentru a face drumul mai usor! Adevarul este ca pe traseul meu de urcus erau mai multi copaci care fusesera indepartati, decat cei lasati sa blocheze drumul. Cu toate acestea, obstacolele au ramas cele care mi-au dominat amintirea experientei respective.
Pentru multi dintre noi, acesta plimbare seamana cu viata noastra. Noi devenim atenti la obstacole, pentru ca trebuie sa le invingem ca sa mergem inainte. Dar ce-ar fi daca am trece prin viata, observand doar obstacolele, problemele si dificultatile? N-ar trebui sa ne asteptam ca experienta noastra sa fie una de necaz, durere, dezamagire si neliniste? Ce se intampla cu sprijinul, grija si bunatatea pe care le primim in fiecare zi? Prin acest tip de constienta reusim sa descoperim darurile nevazute ale vietii. Copacii care au fost indepartati, reapar ca prin magie, sub forma de bunatate.” (Krech, G., "Naikan. Recunostinta, stare de gratie si arta japoneza a introspectiei")
Aceasta frustrare duce in mod inevitabil la suferinta, la scaderea increderii in sine, in cei din jurul nostru, la atitudini de victimizare, depresii, agresivitate, manifestari somatice, dificultati de adaptare, s.a.
“O poveste reala spune ca intr-un orasel din America, traia un om care s-a imbogatit din petrol. Dorind sa sprijine localitatea unde s-a nascut si a crescut a facut un gest surpriza. De Craciun, in fiecare an, fiecare om din cei 10.000 – 15.000 de locuitori primea acasa un plic cu o suma de bani de la prietenul nostru.
Asta s-a intamplat an de an, timp de 5-6 ani.
Intre timp, copiii omului au crescut si a venit vremea sa se duca la facultate. Tatal s-a gandit ca poate intrerupe traditia cu plicurile de Craciun pentru a le cumpara copiilor un apartament si a le plati facultatea. Asadar, in acel an…nimeni nu si-a mai primit plicul cu bani acasa. Mai intai au crezut ca e doar o intarziere, apoi au inceput sa se enerveze, iar dupa o saptamana de la Craciun au intrat in panica. Oare nu-si vor mai primi banii ?
Dupa o discutie la carciuma … incet, incet tot mai multi locuitori s-au indreptat catre casa unde locuia cel care ii ajutase atatia ani. Au inceput sa vocifereze, au venit cu bannere, lozinci si pancarte. Intr-un final omul nostru iese din casa si incearca sa le explice situatia :
- Dragii mei, acum am doi copii mari, trebuie sa ii dau la universitate, sa le cumpar o casa, sa isi continue si ei studiile, sa am grija de viitorul lor.
La care toata gloata a raspuns in cor :
- Pai tu iti dai copiii la facultate pe banii nostri?”
Gregg Krech ne arata in cartea sa, 11 motive care ne impiedica sa ne exprimam recunostiinta:
1. Indreptarea atentiei in directia gresita. Cand atentia este indreptata asupra propriei persoane nu mai observam ajutorul primit de la ceilalti.
2. Lipsa reflectiei. Reflectia asupra modului in care s-a imbunatatit viata nostra ca urmare a unui mic dar sau serviciu venit din partea cuiva.
3. Prezumtia ca celalalt trebuie “sa stie” ca-i sunt recunoscator. “A avea sentimente de recunostinta si a nu le exprima este ca si cum ai impacheta cu grija un cadou si nu l-ai da.”, William Arthur Ward
4. Amanarea. Niciodata nu e tarziu sa-ti arati recunostinta.
5. Uitarea. E bine sa ne exprimam recunostinta chiar in momentul in care primim un ajutor sau, sugereaza autorul, sa ne facem o lista cu persoanele carora avem a le multumi.
6. Lenea, fizica sau mentala.
7. Parerea ca “totul mi se cuvine”.
8. “Nu-si face decat datoria, deci nu am de ce sa spun multumesc".
9. “Nu i-a luat un efort prea mare”.
10. "Acea persoana imi cauzeaza ulterior, probleme sau greutati", in traducere insemnand ca "nu este tot timpul la dispozitia mea (pentru ca are si ea o viata, dar nu-mi pasa!), nu face lucrurile in locul meu sau, daca nu a reusit sa-mi dea o data ceea ce-mi da de obicei, este impotriva mea"
11. Cel care mi-a oferit serviciul a disparut sau este necunoscut. In acest caz ii putem multumi avand grija ce facem cu darul venit din partea sa.
“Este usor sa uiti de unde iti provin lucrurile. Iar cand uitam, pur si simplu le etichetam pe toate ca fiind “ale mele” si ne consideram stapani ai lumii nostre materiale, izolate si independente. Dar, cand zabovim sa reflectam asupra originii tuturor acestor lucruri, ne conectam, atat in timp cat si in spatiu, la reteaua de interdependenta care ne inconjoara – si care suntem noi. Cum de ne putem simti lipsiti de iubire, intr-o astfel de lume? Si cum am putea fi, vreodata, singuri?”, Krech G.