psihoterapeut

Bullying-ul este reprezentat de orice comportament nedorit sau agresiv al unei persoane care încearcă în mod intenționat să te supere, să rănească sau să aibă putere asupra ta. Bullying-ul are loc în rândul copiilor, adolescenților și tinerilor, fie în persoană, online, fie prin intermediul rețelelor sociale.
Adulții pot fi, de asemenea, hărțuiți, atât în grupuri sociale, cât și la locul de muncă.

În primul rând, este important să recunoaștem diferența dintre bullying și luptă, deoarece uneori pot arăta foarte asemănătoare. Luptele au loc între doi oameni care au putere egală, fie că este vorba de forță, dimensiune sau intelect. Bullying-ul se întâmplă între cineva care are mai multă putere (fizică, sociala, contextuală etc.) și este mai agresiv și persoana vizată. Un bătăuș folosește această putere – indiferent dacă este puterea fizică, a fi mai popular sau a cunoaște informații jenante – pentru a răni sau a controla persoana pe care o agresează.
Persoana care este hărțuită poate avea greutăți să se apere și se poate simți din ce în ce mai neputincioasă față de persoana care o hărțuiește. Poate fi dificil pentru părinți sau persoane cu roluri de autoritate (profesori, antrenori, șefi) să identifice dacă cineva este hărțuit – sau agresează pe altcineva – pentru că deseori se întâmplă în afara vederii lor. De aceea, este util ca cei din jur să știe când și cum să ajute dacă văd că cineva este hărțuit.

Comportamentul de agresiune creează o cultură a fricii și are un impact negativ asupra tuturor celor implicați. A fi hărțuit poate afecta grav bunăstarea fizică, emoțională, academică și socială a unei persoane. Mulți dintre cei care suferă de bullying nu au încredere, se simt prost cu ei înșiși, au puțini prieteni și petrec mult timp singuri.

A fi hărțuit este dureros și stresant și este ceva despre care multor oameni le este greu să vorbească. Cei care sunt hărțuiți se întreabă continuu: “de ce eu?” S-ar putea să se simtă rușinați și jenați de ceea ce li se întâmplă, chiar să declanșeze sentimente de vinovăție.

Comportamentul de agresiune poate avea efecte devastatoare asupra unei persoane, care pot dura până la vârsta adultă. În cel mai rău caz, a fi hărțuit i-a determinat pe copii și tineri la auto-vătămare și chiar la sinucidere.

Bullying-ul ia multe forme diferite și poate afecta atât copiii, cât și adulții. De la hărțuirea fizică și verbală până la hărțuirea socială și cibernetică, această formă de comportament agresiv nedorit poate fi mai evidentă de detectat sau mai subtilă. Aceasta presupune ca o persoană să provoace în mod intenționat și în mod repetat disconfort sau răni altei persoane fără motiv. În general, o persoană agresată nu este capabilă să se apere și probabil că nu se află într-o poziție de putere. Pentru a preveni și a atenua agresiunea atunci când apare, este important să cunoașteți semnele și tipurile. Se poate întâmpla în orice moment, context sau locație, inclusiv online și prin intermediul unui telefon mobil.

Există două moduri largi de agresiune prin bullying: directă și indirectă.

Bullying-ul direct are loc între persoanele implicate într-o situație, în timp ce acțiunile indirecte implică alte persoane, cum ar fi transmiterea de insulte sau răspândirea de zvonuri.
Hărțuirea indirectă provoacă în cea mai mare parte un rău prin deteriorarea reputației sociale, a relațiilor cu semenii și a stimei de sine a altei persoane.

Tipuri de comportament de bullying

Bullying-ul implică un comportament repetat, agresiv pe o perioadă de timp și este clasificat în patru moduri principale: fizic, verbal, social și cibernetic și două moduri secundare: rasist și sexual.

Mai jos detaliem fiecare tip de bullying:

1. Bullying-ul fizic este cel mai evident tip de comportament de hărțuire de observat și implică vătămarea corpului sau a bunurilor unei persoane. Acest lucru poate lua forma lovirii, lovirii cu picioarele, împiedicarea, ciupirea, împingerea sau deteriorarea proprietății altei persoane și poate provoca vătămări fizice atât pe termen scurt, cât și pe termen lung;
2. Bullying-ul verbalpresupune rostirea sau scrierea de cuvinte răutăcioase și include insulte, tachinări, intimidare, comentarii sexuale neadecvate, remarci homofobe sau rasiste sau abuz verbal. În timp ce comportamentul de agresiune verbală poate începe inofensiv sau într-un context de glumă, poate escalada rapid, provocând suferință emoțională;
3. Bullying-ul social este adesea mai greu de recunoscut, deoarece implică afectarea reputației sau a relațiilor cuiva. Denumit uneori hărțuire relațională, acest tip de comportament de hărțuire implică excluderea sau marginalizarea cuiva în mod intenționat, a le spune oamenilor să nu fie prieteni cu acea persoană, răspândirea de zvonuri neadevărate și/sau jenarea intenționată în public.
4. Bullying-ul cibernetic poate fi deschis sau ascuns, deoarece implică comportamente de agresiune prin tehnologii digitale, cum ar fi computerele și smartphone-urile. Din cauza naturii tehnologiei, acest lucru se poate întâmpla în orice moment și poate include texte abuzive, e-mailuri sau postări pe rețelele sociale, excluderea deliberată a unei persoane online, răspândirea de zvonuri și imitarea altora prin utilizarea informațiilor lor de conectare.
5. Bullying-ul rasistpoate include toate celelalte tipuri de hărțuire, chiar și atacuri fizice. Include: batjocorirea sau intimidarea cuiva din cauza rasei sale, devalorizarea originii rasiale a cuiva, discreditarea practicilor religioase sau culturale ale cuiva, insultarea discursului unei persoane, felul în care se îmbracă sau obiceiurile sale;
6. Bullying-ul sexualinclude orice contact fizic sexual nedorit, comentarii neadecvate sau hărțuire online. Include: trimiterea sau postarea de fotografii, mesaje sau videoclipuri cu caracter sexual explicit, facerea de comentarii sexuale nepotrivite, glume sau gesturi cu mâinile, răspândirea de zvonuri sexuale, apucarea sau atingerea într-o manieră sexuală, supunerea la presiuni pentru sex sau fotografii sexual explicite.

Efectele bullying-ului

Bullying-ul îi afectează toți cei implicați și nu doar persoana vizată, inclusiv pe cei care agresează și pe cei care sunt martori la acțiune. În timp ce multe cazuri raportate de agresiune afectează copiii, adulții sunt, de asemenea, susceptibili la efectele dăunătoare ale acestui comportament.
Are un impact asupra sănătății mintale a unei persoane și este legat de multe rezultate negative, inclusiv abuzul de substanțe și, în cazuri extreme, gânduri sau sentimente suicidare.

Efectele fizice și emoționale ale agresiunii pot include:

1. risc mai mare de a dezvolta depresie și anxietate
2. sentimente crescute și mai frecvente de tristețe și singurătate
3. modificări ale tiparelor de somn, inclusiv insomnie sau epuizare
4. modificări ale tiparelor alimentare și ale apetitului
5. pierderea interesului și a dorinței pentru activități
6. mai multe afecțiuni de sănătate, inclusiv bunăstarea fizică a unei persoane.

Când se întâmplă la locul de muncă, capacitatea unei persoane de a se concentra și de a performa este afectată și poate duce la un mediu toxic pe termen lung.
Agresorii pot viza indivizi care reprezintă o amenințare pentru ei, cu scopul de a face individul să se simtă mai puțin încrezător și mai inadecvat la locul de muncă. Dar chiar și a fi martor la acest tip de hărțuire poate avea un impact dăunător. Un studiu a constatat că un spectator are un risc crescut de a dezvolta simptome depresive în următoarele 18 luni după ce apare agresiunea.

Semne de agresiune prin bullying în cazul copiilor/adolescenților

Bullying-ul apare în mod intenționat în afara vederii adulților. Atunci când există semne de avertizare, acestea implică de obicei schimbări comportamentale și emoționale.
Semnele pe care este necesar să le observăm când un copil este agresat includ:

1. semne fizice precum tăieturi, vânătăi sau zgârieturi care nu sunt ușor de explicat.
2. încearcă să renunțe la școală.
3. deodată încep să se descurce prost la școală.
4. vin acasă triști, lăcrimați, deprimați sau prea obosiți.
5. își pierd pofta de mâncare sau dezvoltă o tulburare de alimentație.
6. par mai stresați sau anxioși decât de obicei.
7. acuză dureri de cap, greață, dureri de stomac sau alte simptome fizice.
8. au coșmaruri, tulburări de somn, insomnie sau probleme cu somnul.

De ce apare bullying-ul?

Un studiu indică faptul că agresorii tind să fie hărțuiți de propria lor familie, astfel încât aceștia pot observa și imita comportamentul agresiv sau furios.
Alte motive pot include faptul că acestea sunt:

1. atragerea de atenție din cauza lipsei de atenție acasă sau în altă parte
2. sunt hărțuiți de frații lor mai mari sau de adulți (părinte, profesor, antrenor etc.)
3. creșterea propriului statut social în rândul semenilor lor
4. încercarea de a se potrivi cu alții care agresează
5. nesiguranță, senzație de incompetență sau o stimă de sine slabă.

Ce faci dacă ești martor la bullying?

Adulții și tinerii care nu sunt ținta unui episod de bullying pot vedea că are loc agresiunea respectivă.
Dacă observați că cineva este agresat, există mai mulți pași pe care îi puteți lua pentru a ajuta.
Aceștia includ:

1. Păstrați-vă propriile emoții sub control și nu reacționați exagerat la situație
2. Indiferent ce faceți, nu dați vina pe persoana care este hărțuită
3. Asigurați-vă că toți cei implicați înțeleg că bullying-ul este greșit
4. Explicați aspectele nepotrivite ale situației persoanelor responsabile, cum ar fi profesorii, părinții sau antrenorii

Tinerii care suferă sau sunt martori la bullying ar trebui încurajați să raporteze incidentele profesorilor sau altor figuri de autoritate. Copiii nu trebuie încurajați să reacționeze cu violență față de agresori.

Ce să faci dacă ești agresat?

Când apare un comportament de agresiune, indiferent dacă o persoană este ținta vizată sau un spectator, există acțiuni care pot fi întreprinse pentru a ajuta la oprirea comportamentului și pentru a-l preveni în viitor.

1. Începeți prin a înregistra ceea ce se întâmplă, documentați cuvintele sau comportamentele agresorului și descrieți când și unde a avut loc. Dacă a avut loc prin e-mail, text sau rețele sociale, tipăriți acele cazuri în scopuri de documentare. Acest lucru va asigura o relatare detaliată a incidentului (incidentelor) atunci când luați măsuri.
2. În timp ce furia, retragerea și teama de un stigmat pot determina o persoană agresată să sufere singură și în tăcere, este important să raportați comportamentul de agresiune pentru a vă asigura că tiparul nu continuă să dăuneze celor din jur.
3. Ori de câte ori este posibil, păstrează distanță între tine și agresor în timp ce cauți sprijin.

Comportamentul de agresiune este supărător și poate avea un impact semnificativ asupra sănătății fizice și emoționale a unei persoane pe termen scurt și lung.
Deși poate lua multe forme, fie directă sau indirectă, fie prin comportamente fizice, verbale, sociale și cibernetice, efectele dăunătoare afectează nu doar persoana agresată, ci și pentru oricine este martor la acțiune.

Dacă te confrunți cu bullying, este important să documentezi, să raportezi și să cauți sprijin, amintindu-ți că nu ești singur în experiența ta și că ajutorul este disponibil.

Efectele psihologice și sociale ale bullying-ului
Bullying-ul poate avea o varietate de efecte pe termen scurt și lung atât pentru victimă, cât și pentru agresor.

Toți copiii sunt diferiți și sunt susceptibili să manifeste comportamente diferite în timpul sau după bullying. Având în vedere că bullying-ul relațional este în creștere și bullying-ul cibernetic este realizabil mai ușor ca niciodată, trebuie remarcat faptul că bullying-ul poate avea loc pentru perioade lungi de timp înainte ca elevii să caute ajutor.

Un studiu pe 2.300 de elevi din unsprezece școli gimnaziale a constatat că un nivel ridicat de bullying a fost asociat cu note mai mici pe parcursul a trei ani de școală gimnazială. Elevii care au fost evaluați ca fiind cei mai agresați au avut rezultate semnificativ mai slabe din punct de vedere academic decât colegii lor.

Efectele pe termen scurt asupra victimei agresate pot include:
• Izolare socială
• Sentimente de rușine
• Tulburări ale somnului
• Schimbări în obiceiurile alimentare
• Stimă de sine scazută
• Eșecul și evitarea şcolară
• Simptome de anxietate
• Umezirea patului
• Risc mai mare de îmbolnăvire
• Simptome psihosomatice (dureri de stomac, dureri de cap, dureri musculare, alte tulburări fizice fără cauză medicală cunoscută)
• Performanță școlară slabă
• Simptomele ale depresiei

Efectele pe termen scurt ale agresiunii asupra agresorului:

Deși poate fi dificil să empatizezi cu agresorul, este esențial ca părinții și oficialii școlii să recunoască faptul că agresorii se angajează în comportament de agresiune cu un motiv. Fără ajutor, comportamentul va continua și, potențial, se va agrava în timp.

Efectele asupra agresorului pot include:
• Performanță școlară slabă (orele de școală pierdute din cauza suspendărilor cresc acest risc)
• Risc crescut de absentism
• Dificultate în menținerea relațiilor sociale
• Risc crescut de abuz de substanțe

Un studiu longitudinal condus de un grup de oameni de știință din Norvegia a investigat efectele psihologice pe termen lung ale adolescenților. Rezultatele studiului au indicat că toate grupurile implicate în bullying în timpul adolescenței, atât agresorii, cât și victimele, au avut rezultate negative asupra sănătății mintale la vârsta adultă. În timp ce victimele au prezentat un nivel ridicat de simptome depresive la vârsta adultă, ambele grupuri au prezentat un risc crescut de spitalizare psihiatrică din cauza tulburărilor de sănătate mintală.

Riscuri pe termen lung de agresiune pentru victimă:

Cu sisteme de asistență și tratament imediat și adecvat pentru sănătatea mintală, victimele pot evita unele dintre consecințele potențiale pe termen lung ale agresiunii. Fără intervenție, totuși, copiii sunt expuși riscului pentru următoarele:

• Depresie cronică
• Risc crescut de gânduri suicidare, planuri de sinucidere și tentative de sinucidere
• Tulburări de anxietate
• Stres post-traumatic
• Sănătate generală precară
• Comportament autodistructiv, inclusiv autovătămare
• Abuz de substanțe
• Dificultate în stabilirea de încredere, prietenii și relații reciproce

Efectele pe termen lung ale agresiunii asupra agresorului:

Fără un tratament adecvat, comportamentul de agresiune poate continua până la vârsta adultă. Fără intervenție, copiii sunt expuși riscului pentru următoarele:

• Risc de abuz conjugal sau asupra copilului
• Risc de comportament antisocial
• Abuz de substanțe
• Mai puțin probabil să fie educat sau angajat

Bullying-ul în copilărie are efecte grave atât asupra sănătății copiilor, cât și asupra sănătății pe termen lung. Intervenția imediată și urmărirea pe termen lung pot ajuta la medierea unora dintre aceste efecte.
Este imperativ ca școlile, familiile și comunitățile să lucreze împreună pentru a înțelege bullying-ul și consecințele acestuia și să găsească modalități de a reduce și, sperăm, de a eradica, bullying-ul atât în școli, cât și în comunități.

În acestă perioadă din an, cum se întâmplă de altfel de ceva ani încoace, ne confruntăm cu o nouă îngrijorare.
Baza ”tratamentului” de prevenție și vindecare recomandat este Menținerea Stării de bine, de Relaxare Mentală, Emoțională și Fizică.

Din ce motiv? Este simplu: în stare de stres, organismul nostru direcționează cea mai mare parte din energie către organele și procesele fiziologice care se ocupă cu instinctul de supraviețuire (exp. suprarenalele, adrenalina, cortizolul, inima, circulația sângelui, respirația, oxigenarea, musculatura). Cu cât stăm mai mult în acest proces, cu atât avem mai puțină energie pentru organele, glandele și procesele fiziologice care se ocupă cu regenerarea celulară. Rezultatul este Scăderea Sistemului Imunitar!
Forfota mentală direcționată în acest mod, face ca energia necesară organismului pentru a se apăra de agenți periculoși pentru sănătatea noastră să fie consumată pentru apărarea împotriva unor iluzii.

Ce este de fapt stresul?
O stare ce ne cuprinde ființa pe toate planurile, mental, emoțional și fizic. De fapt stresul în sine nu este o ”boală”, nu este ceva ce există în mod palpabil, ci presupune în sine Reacția Noastră Mentală Interpretativă la stimulii exteriori sau interiori. Astfel, îngrijorările imaginare legate de ce s-ar putea întâmpla (în viitorul apropiat sau mediu) pe care le rulăm mental, perfecționismul și nerăbdarea, ne pot produce în mod inutil o stare de panică bazată pe mai nimic.

Mesajul indirect dar evident al acestei situații (Covid 19) este:

1. Renunță la îngrijorări imaginare, pentru că țin de un viitor pe care nu-l cunoști!
2. Renunță la nemulțumiri mărunte și crește-ți Recunoștința pentru ceea ce Ai, Știi și Poți Deja sau Poți Căuta, Întreba și Învăța.
3. Rămâi cu atenția pe ce este cu adevărat Important: Sănătatea, Relaxarea, Recunoștința, Familia, Iubirea.
4. Menține constant un Stil de Viață Sănătos pentru a-ți susține sistemul imunitar (mod de gândire util/bazat pe prezent, realitate palpabilă, mișcare fizică, alimentație echilibrată, socializare de calitate, hobby-uri).
5. Redu consumul de carne - procesarea ei consumă mai mult din energia organismului decât procesarea vegetalelor, hormonii de stres eliminați de animalul ucis trec în corpul nostru, având ca rezultat creșterea necontrolată a stării de panică.
6. Respectă cu această ocazie Viața altor Ființe, respectă Curățenia, Mediul Înconjurător și Echilibrul Natural.
7. Petrece mai mult Timp cu Familia, Prietenii, cu tine Însuți.
8. Citește, citește, citește!
9. Abordează costant (zilnic) orice metodă de relaxare ți se potrivește: mișcare fizică, cititul unei cărți, un film bun, un hobby, meditație, respirație, trainig mental, mindfulness, psihoterapie, NLP, tehnici energetice, yoga, timp de calitate cu persoane de la care ai ceva de învățat ș.a.

       Lipsa de informatie te face sa-ti pierzi timpul, energia, banii si cel mai important, sanatatea! A te informa corect tine de dorinta ta si de cautarea ta!
       Ca sa intelegem limpede diferentele, este necesara o precizare: psiholog nu este totuna cu psihoterapeut! Psihologul este persoana care termina facultatea de psihologie si este generalist la fel ca medicul generalist! Ca sa fie psihoterapeut este nevoie de inca o scoala de specializare care dureaza intre 4 si 6 ani in functie de tipul de abordare.
       Ce este de facut? Legea prevede ca orice terapeut sa aiba in cabinet afisate diplomele care sa-i ateste studiile facute! Cititi pe pagina de prezentare a terapeutului pe care-l contactati ce studii a facut, unde si cu cine, apoi verificati in cabinet existenta acestor documente (pentru ca nici ceea ce este pe o pagina de net nu e sigur real!)!
       E drept ca nu prea este treaba voastra si nici firesc sa verificati voi specialistii la care mergeti, ci a organelor care au competenta de a-i acredita, dar este dreptul vostru! Pentru ca este vorba de sanatatea voastra!

Specialistii care va pot ajuta in mod real sa faceti o schimbare benefica vietii voastre, sa vindecati o durere sufleteasca, sa dezvoltati abilitati de comunicare, relationare s.a. sunt urmatorii:
- psihoterapeutul: are cel putin o formare intr-o abordare de psihoterapie (intre 4 si 6 ani de studiu), facuta dupa terminarea a doar 6 facultati acreditate pentru aceasta profesie: psihologie, medicina, asistenta-sociala, psiho-pedagogie speciala, teologie, filosofie
- coach-ul: are formare in coaching NLP (3 ani de studiu) facuta dupa absolvirea unei facultatii
- trainerul NLP: are formare completa NLP (3 ani de studiu) si competenta de a preda disciplina NLP, plus alte formari si/sau cursuri din domeniul psihologic
- consilierul pentru dezvoltare personala: are cursul de “consilier pentru dezv. pers.” (aprox. 7 zile), plus formari si/sau cursuri din domeniul psihologic sau NLP
- practicianul NLP: are cel putin nivelul de Master NLP, plus alte formari si/sau cursuri din domeniul psihologic
- psihiatrul: a absolvit facultatea de medicina si este persoana care recomanda partea de medicatie in procesul de schimbare

Informati-va corect inainte de a va lasa sanatatea pe mana oricui!

Nota: NLP = Neuro-Programare Lingvistica, stiinta si tototdata metoda de abordare terapeutica, de lucru personal, cu grupuri si/sau cu membrii companiilor pentru obtinerea echilibrului emotional si atingerea excelentei atat persoanale cat si profesionale

Pornografia a existat întotdeauna, într-un mod sau altul și a fost întotdeauna controversată. Unii oameni nu sunt interesați de aceasta, iar unii sunt profund ofensați de aceasta. Alții o utilizează ocazional, iar alții în mod regulat. Totul se rezumă la preferințele personale și la alegerea personală.

Dependența de pornografie se referă la o persoană care devine dependentă emoțional de pornografie până la punctul în care aceasta interferează cu viața de zi cu zi, relațiile și capacitatea de a funcționa. Este ușor de înțeles cum aceasta ar putea fi o problemă, având în vedere disponibilitatea pe scară largă a pornografiei pe internet. Acest tip de dependență poate fi destul de comună.

Ce este o dependență?

O dependență este mai mult decât un interes intens pentru ceva. Este o afecțiune care schimbă creierul și corpul și determină persoana să se simtă nevoită să continue să utilizeze o substanță sau să participe la o activitate, în mod excesiv, chiar și atunci când face acest lucru îi poate face rău. Majoritatea cercetărilor privind dependența sugerează că dependența activează regiuni din creier asociate cu motivația și recompensa. Mai exact, modifică sistemul de dopamină al organismului. Atunci când o persoană cu dependență folosește inițial substanța sau se angajează în comportament, primește o doză intensă de dopamină, care-i provoacă sentimente de plăcere și recompensă. În timp, corpul începe să producă mai puțină dopamină și să se bazeze pe substanță sau comportament pentru a suplini lipsa dopaminei.
Dependența afectează și alte aspecte ale creierului, schimbându-l constant și făcând din ce în ce mai dificilă evitarea substanței sau a comportamentului dependenței.

Pornografia creează dependență?

Sexul poate fi un comportament extrem de satisfăcător, în ceea ce privește dopamina. Utilizarea excesivă a pornografiei poate duce, de asemenea, la dependență.

Organizația Mondială a Sănătății a adăugat comportamentul sexual compulsiv ca o tulburare de sănătate mintală în 2018. Și, deși nu evidențiază dependența de pornografie, se referă la activitățile sexuale repetitive care devin un punct central al vieții unei persoane și subliniază că: „își neglijează sănătatea și îngrijirea personală sau alte interese, activități și responsabilități”.
Un studiu efectuat pe un număr de bărbați care au căutat tratament pentru utilizarea problematică a pornografiei a arătat răspunsul creierului lor la imaginile cu conotații sexuale. Experți spun că același tip de activitate cerebrală este prezentă și în dependența de droguri sau alcool - atunci când circuitele din creier asociate cu recompensa, motivația și memoria sunt pornite.

Dacă pur și simplu o persoană vizionează material pornografic, acest fapt n-o transformă neapărat într-o persoană dependentă ce necesită remediere. Dependențele sunt legate de exces care duce la lipsa de control și pot provoca probleme semnificative.

Semnele dependenței de pornografie

Indiferent dacă este o dependență instalată sau nu, cei care folosesc pornografia în mod regulat acuză o poftă intensă/de sex. Se îndreaptă spre pornografie atunci când sunt anxioși. De asemenea, tind să extindă acest obicei chiar în mediul de la locul de muncă și nu doar acasă. Unii experți cred că există o legătură între utilizarea intensă a pornografiei și o stimă de sine scăzută sau nemulțumirea în relații.

Semnele pentru un diagnostic de dependența de pornografie variază. Dar majoritatea experților sunt de acord că, dacă acest comportament împiedică activitățile de zi cu zi ale persoanei și îi scade nivelul de energie și motivație față de alte activități, putem vorbi de o dependență.

Știți că ați declanșat dependență când:

1. Pornografia devine o parte centrală a vieții voastre. Nu mai faceți lucruri care vă plac cu adevărat, astfel încât să vă puteți bucura mai mult de ele;
   2. Neglijați îngrijirea personală;
   3. Vă pierdeți interesul pentru alte activități.
   4. Deveniți mai puțin interesați de întâlnirile sociale;
   5. Descoperiți că timpul pe care îl petreceți vizionând pornografie continuă să crească;
   6. Vă simțiți ca și cum ați avea nevoie de o „remediere” pornografică - și această remediere vă oferă o mare plăcere;
   7. Vă simțiți vinovați că vizionați pornografie;
   8. Petreceți ore în șir căutând site-uri porno online, chiar dacă înseamnă neglijarea responsabilităților sau privarea de somn și odihnă;
   9. Insistați ca partenerii voștri romantici sau sexuali să vizioneze materiale pornografice sau să puneți împreună cu ei în practică fantezii inspirate din pornografie, chiar dacă nu vor;
   10. Nu vă puteți bucura de sex fără a viziona mai întâi materiale pornografice;
   11. Nu puteți rezista pornografiei, chiar dacă vă tulbură viața personală;
   12. Vă deteriorează relațiile;
   13. Ați renunțat la alte responsabilități;
   14. Vă afectează locul de muncă sau școala;
   15. Vizionați materiale pornografice în locuri care nu sunt adecvate, cum ar fi locul de muncă, școala ș.a.;
   16. Viața sexuală nu vă mai satiface;
   17. Nu puteți înceta să vă uitați la materiale pornografice, chiar și atunci când încercați;
   18. Nu puteți renunța la pornografie, chiar dacă nu vă mai provoacă la fel de multă plăcere;
   19. Vizionați intens materiale pornografice de 6 luni sau mai mult.

Cauzele dependenței de pornografie și factorii de risc:

Deoarece dependența de pornografie este controversată în comunitatea medicală/de sănătate mintală, nu există un set clar de cauze disponibile. Dar pot exista unele indicii în cauzele comportamentului sexual compulsiv. Experții care susțin existența dependenței de pornografie susțin că, la fel ca alte dependențe, aceasta este o problemă complexă cu o serie de cauze posibile.
Unele dintre aceste cauze pot include:

1. Condiții de sănătate mintală subiacente: o persoană ar putea folosi pornografia pentru a scăpa de suferința psihologică;
2. Probleme de relație: pornografia poate fi o rezolvare pentru nemulțumirea sexuală;
3. Norme culturale nesănătoase: idei despre modul în care ar trebui să arate și să se comporte oamenii în timpul sexului, tipurile de sex de care ar trebui să se bucure o persoană și norme similare pot atrage unii oameni către pornografie;
4. Cauze biologice: anumiți factori biologici, inclusiv modificări ale chimiei creierului atunci când o persoană vizionează pornografie, pot crește riscul de dependență;
5. Accesul facil la materiale pornografice: datorită internetului, accesul la pornografie este la un clic distanță;
6. Confidențialitatea: vizualizarea materialelor pornografice în privat este mai ușoară ca niciodată, astfel, comportamentele compulsive prosperă în secret.
7. Stări depresive și de anxietate
8. O imagine de sine deteriorată
9. Conflicte familiale (în relația cu părinții), copilărie cu model parental abuziv;
10. Un istoric de abuzuri fizice sau sexuale;
11. Alte dependențe deja instalate - dependența de droguri, alcool, jocuri de noroc etc. pot fi favorizante pentru instalarea unora noi, inclusiv a celei de pornografie.

Complicații care rezultă din dependența de pornografie:

Respingerea ajutorului pentru o dependență de pornografie poate duce la probleme precum:
1. Apariția sau agravarea stărilor de vinovăție, rușine și stimă de sine scăzută;
2. Apariția sau agravarea depresiei, anxietății și a gândurilor suicidare;
3. Neglijarea partenerului;
4. Stabilirea de relații toxice;
5. Pierderea concentrării la locul de muncă;
6. Pierderea locului de muncă;
7. Instalarea altor probleme cu abuzul de substanțe;
8. Disfuncții sexuale.

Tratamentul dependenței de pornografie:

Puteți primi ajutor dacă simțiți că obiceiurile pornografice cauzează probleme. Principalul tip de tratament pentru comportamentul sexual compulsiv este psihoterapia și coachingul.

Persoanele care aleg să beneficieze de ajutorul unui psiholog sau coach, beneficiază de abordarea problemelor ”cauză” - relația, rușinea sexuală, depresia, modelul parental disfuncțional etc. Prin urmare, dacă o persoană optează pentru terapie, este important să aleagă un terapeut care înțelege și poate gestiona în primul rând aceste problematici.

Cele mai directe și eficiente recomandări de abordare sunt:

1. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)
2. Psihoterapia integrativă
3. Neuro-Programarea Lingvistică
4. Psiho-somatoterapia

Sesiunile de consiliere vă vor ajuta să înțelegeți ce a provocat dependența de pornografie. Terapeutul vă poate ajuta să dezvoltați mecanisme eficiente de coping pentru a vă schimba relația cu materialele pornografice.

De asemenea, medicamentele pot ajuta la controlul substanțelor chimice ale creierului legate de gânduri și acțiuni obsesive. Acestea includ: antidepresive, stabilizatori de dispoziție, anti-androgeni.

Concluzie

Vizualizarea din când în când a materialelor pornografice nu înseamnă neapărat o problemă. Dar, dacă a devenit obicei zilnic (chiar de mai multe ori pe zi) și/sau ați încercat să vă opriți și ați constatat că nu puteți, luați în considerare contactarea unui terapeut cu experiență în tratarea compulsiilor, dependențelor și disfuncției sexuale. Un terapeut cu experiență vă poate ajuta să depășiți comportamentele nesănătoase și să vă îmbunătățiți calitatea vieții.

Ce este dependența?

Dependența se referă la o situație de ”intoxicație” cronică ce rezultă din administrarea repetată a ceva dăunător în sine sau devenit dăunător prin exces și nevoia de a continua această administrare. Astfel, o persoană poate deveni dependentă de:
1. o substanță
2. un comportament
3. un context
4. o persoană

Aspectele care confirmă instalarea dependenței:

1. Dificultatea persoanei în a controla cât de mult sau cât de des consumă substanţa, practică comportamentul sau agresează o persoană prin a o considera ”proprietate”, nedorind să se desprindă fizic și emoțional de aceasta.

2. Continuarea consumului sau a comportamentului, chiar dacă acest fapt are consecinţe negative asupra vieţii personale (de exp. probleme de sănătate, pierderi financiare sau conflicte repetate cu cei din jur).

”Păcăleala” care hrănește dependența:

Psihologul Bruce K. Alexander conceptualizează în jurul anului 2008 un model al dependenței ca dislocare existențială. În viziunea sa, dependența constituie un răspuns adaptativ al persoanei la percepția propriei stări de dislocare (mai mult sau mai puțin conștientizată).

Termenul de dislocare se referă în acest context la experimentarea unei stări persistente de separare, detașare sau dezangajare, eșecul dobândirii sau pierderea unei stări de integrare psiho-socială. Persoana dependentă suferă de un deficit la nivelul semnificației vieții (”pentru ce trăiesc?”, ”ce sens are viața mea?”) și/sau un deficit în a face față aspectelor de bază ale vieții (”cum să trăiesc?”).

Plecând de la acest aspect evidențiat de Bruce K. Alexander, putem observa că dependența apare inițial ca un mecanism de apărare împotriva acestei stări de dislocare, de separare. Această stare se opune nevoilor noastre naturale de apartenență, acceptare, iubire. De aceea, instinctiv, persoana caută inconștient o metodă de liniștire, de siguranță, de plăcere - de fapt își asigură pe cea mai scurtă și rapidă cale găsită declanșarea hormonilor ”fericirii”: endorfine, serotonină, dopamină, oxitocină.

Persoana își creează astfel falsa iluzie a deținerii controlului! De fapt, acel moment poate fi începutul pierderii controlului!
Luând în calcul aspectul mai general al cuvântului ”dependență”, acesta ne arată că este vorba în sine despre un raport de subordonare. Persoana dependentă devine astfel ”subordonată” mental, emoțional și comportamental unei substanțe, unui comportament, unui context sau unei persoane.

Pașii necesari ieșirii din dependență:

1. Cel mai dificil, dar și cel mai important pas: acceptarea faptului că există o problemă.
2. Solicitarea ajutorului specializat.
3. Acceptarea faptului că este nevoie de o investiție constantă de timp, energie și resurse interioare.
4. Acceptarea inerentelor eșecuri și recăderi și menținerea deciziei de a merge până la capăt în vindecare.

CE ESTE DISFUNCTIA SEXUALA?

O disfunctie sexuala este caracterizata printr -o perturbare in procesul care defineste ciclul de raspuns sexual sau prin durerea asociata cu raportul sexual.

Ciclul de raspuns sexual poate fi divizat in urmatoarele faze:

1. Dorinta:Aceasta faza consta din fantezii in legatura cu activitatea sexuala si dorinta de a avea activitate sexuala.

2. Excitatie:Aceasta faza consta din senzatia subiectiva de placere sexuala care acompaniaza modificarile fiziologice. Modificarile majore la barbat constau din tumescenta peniana si erectie . Modificarile majore la femeie constau din vasocongestia pelvisului, lubrifierea si expansiunea vaginului si turgescenta organelor genitale externe.

3. Orgasm: Fazaconsta in atingerea culmii placerii sexuale, cu relaxarea tensiunii sexuale si contractii ritmice ale muschilor perineali si ale organelor  de reproducere. La barbat, exista senzatia de inevitabilitate a ejacularii spermei.

La femeie, exista contractii (nu totdeauna experientate subiectiv ca atare) ale peretelui treimii externe a vaginului. La a mbele sexe, sfincterul anal se contracta ritmic.

4. Rezolutie: Fazaconsta din senzatia de relaxare musculara si de bine. In timpul acestei faze, barbatii sunt refractari la urmatoarea erectie si orgasm o perioada variabila de timp. Din contra, femeile pot fi capabile sa raspunda la o stimulare suplimentara aproape imediat.

DISFUNCTII SEXUALE TRATATE IN CABINET:

1.       Dorinta Sexuala Diminuata

Elementul esential al dorintei sexuale diminuate il co nstituie o deficienta sau absenta a fanteziilor sexuale si a dorintei de activitate sexuala.

2.      Aversiunea Sexuala

Elementul esential al aversiunii sexuale il constituie aversiunea fata de, si evitarea activa a contactului sexual genital cu un partener sexual.

3.      Tulburarea de Excitatie Sexuala a Femeii

Elementul esential al tulburarii de excitatie sexuala a femeii il constituie incapacitatea recurenta sau persistenta de a atinge sau de a mentine pana la realizarea activitatii sexuale, un raspuns adecvat de lubrifiere -turgescenta al excitatiei sexuale.

4.      Tulburarea de Erectie a Barbatului

Elementul esential al tulburarii de erectie a barbatului il constituie incapacitatea recurenta sau persistenta de a atinge sau de a mentine pana la realizarea activitatii sexuale o erectie adecvata.

5.      Tulburarea de Orgasm a Femeii

Elementul esential al tulburarii de orgasm a femeii il constituie intarzierea sau absenta, recurenta sau persistenta, a orgasmului, dupa o faza de excitatie sexuala normala.

6.      Tulburarea de Orgasm a Barbatului

Elementul esential al tulburarii de orgasm a barbatului il constituie o intarziere sau absenta, persistenta sau recurenta, a orgasmului, dupa o faza de excitatie sexuala normala.

7.      Ejacularea Precoce

Elementul esential al ejacularii precoce il constituie debutul recurent sau persistent al orgasmului si ejacularii la o stimulare sexuala minima, inainte, in cursul sau la scurt timp dupa penetrare si inainte ca persoana s -o doreasca.

8.      Dispareunia (Nedatorata unei Conditii Medicale Generale)

Elementul esential al dispareuniei il constituie durerea genitala asociata cu contactul sexual.

9.      Vaginismul (Nedatorat unei Conditii Medicale Generale)

Elementul esential al vaginismului il constituie contractia involuntara persistenta sau recurenta a muschilor perineali care inconjoara treimea externa a vaginului cand se incearca penetrarea vaginului cu penisul, degetul, tamponul sau speculul.

10.  Disfunctia Sexuala indusa de o Substanta

Elementul esential al disfunctiei sexuale induse de o substanta il constituie o disfunctie sexuala semnificativa clinic care duce la detresa sau la dificultate interpersonala marcata , in functie de substanta implicata, disfunctia poate comporta deteriorarea dorintei, deteriorarea excitatiei,  deteriorarea orgasmului sau durere sexuala. Disfunctia sexuala este considerata a fi explicata integral de efectele fiziologice directe ale unei substante (adica, un drog de abuz, un medicament sau expunerea la un toxic).

Disfunctiile sexuale pot surveni in asociere cu intoxicatia cu urmatoarele clase de substante: alcool; amfetamina si substante afine; cocaina; opiacee; sedative, hipnotice si anxiolitice, si alte substante sau substante necunoscute. S-a relatat ca intoxicatia  acuta sau abuzul cronic de substante de abuz scade interesul sexual si cauzeaza probleme de excitatie la ambele sexe.

Pentru programari accesati sectiunea SERVICII

Dogma (din gr. Δόγμα = "părere") reprezintă d.p.d.v. religios, un postulat care este considerat drept adevăr absolut, infailibil, ce nu poate fi pus sub semnul întrebării.

Preconcepție = idee sau părere admisă, adoptată dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă (pre + conceput).

Atât dogmele cât și ideile preconcepute se manifestă pentru psihicul uman ca niște închisori conceptuale limitative. Nimic nu a provocat mai multă suferință ființei umane decât dogmele și ideile preconcepute după care s-a ghidat fără să se raporteze și la adevărul celuilalt. Deoarece, astfel de idei înseamnă în substrat un mod de gândire de tipul: ”eu am dreptate, tu nu ai și adevărul meu este singurul valabil”.

Deși, în timp, atât dogmele, dar mai ales ideile preconcepute își dovedesc lipsa de bază logică și tangibilă și își arată în mod inevitabil falsitatea, oamenii au tendința să se cramponeze de acestea, uneori toată viața. Acest lucru se întâmplă deoarece, în mod paradoxal, oamenii își iubesc închisoarea, fiindcă aceasta le oferă sentimentul de siguranță al lucrului cunoscut, al zonei de confort, al lui “eu știu, deci am dreptate”. Mai pe scurt spus, le oferă iluzia că sunt în control asupra vieții lor. Realitatea este de fapt exact pe dos: abia atunci când ne atârnăm cu tot dinadinsul de ”dreptatea noastră”, am pierdut cu adevărat controlul asupra abilităților noastre de a ne adapta, evolua, accesa mai multe perspective, deci mai multe soluții, de a eficientiza timpul și resursele ș.a.

Rezultatul concret al acestei atitudini este că oamenii nu obțin în viață ceea ce-și doresc. Ghidatul acțiunilor după aceste reguli interne fixe, ne influențează modul în care ne gestionăm timpul, energia și resursele, abordăm relațiile, acționăm în profesie, acordăm atenție creșterii personale.

În general convingerile/ideile preconcepute care ne pot ține pe loc sunt formulate în mintea noastră sub forma ”cauză-efect”. Iată câteva exemple:

1. „Ca să am viața pe care mi-o doresc, trebuie să am grijă să am totul în control”.
2. „Ce spun ceilalți nu este valabil, pentru că eu am dreptate”.
3. „Dacă nu fac lucrurile așa cum știu eu (a se citi: ”așa cum am preluat de bun de la alții”), nu e bine!”
4. „Dacă cineva a făcut o anumită acțiune, înseamnă că … (nu există altă variantă decât cea în care cred eu)”
5. „Nu pot trăi fără … (persoană, ființă, obiect, context)”.

Reformulări mentale recomandate:

1. „Ca să am viața pe care mi-o doresc, renunț la control și găsesc modalități de adaptare a.î. să-mi mențin starea de bine și rezultatele dorite”.
   2. „Fiecare om are dreptatea sa deoarece a avut experiențe de viață diferite și pot învăța și eu ceva din aceste perspective noi”.
   3. „Nu tot ce am învățat de la cei din jur se potrivește cu nevoile mele, chiar dacă este funcțional. Deci, este bine să explorez și variante noi pentru a găsi ceea ce mi se potrivește mai bine!”
   4. „Orice acțiune poate avea și altă însemnătate dacă am răbdare și atenție să înțeleg tot contextul”.
   5. „Cum am trăit înainte fără persoana, ființa, obiectul, contextul …, pot trăi și de acum înainte, dacă-mi dau voie să-mi accesez resursele interioare, să mă adaptez și să cresc”.

Cheia pentru ca un cuplu să fie fericit și durabil se află în calitatea legăturii emoționale dintre cele două persoane.
Elemente precum buna comunicare sau empatia fac ca cuplul să crească pe zi ce trece și să devină mai puternic într-un mod important.

Această legătură constă în preocuparea reciprocă pe care ambii membri ai cuplului o manifestă unul pentru celălalt.

O relație sănătoasă se bazează pe angajamentul ambelor părți atât în a oferi cât și a primi. Pentru ca aceasta legatură să aibă loc, nu este suficientă doar dragostea celor doi, ci este necesară existența unei comunicări fluide între cei doi pentru a evita eventualele lupte sau conflicte care pot apărea în timp.

În afară de aceasta, există câteva elemente cheie care vor duce la realizarea conexiunii emoționale:
• Empatia este esențială atunci când vine vorba de a avea o legătură cu cealaltă persoană.
A fi capabil să înțelegi sentimentele și emoțiile celeilalte persoane în orice moment întărește legătura de cuplu. A simți că celălalt te înțelege, face uniunea mult mai puternică și, prin urmare, conexiunea emoțională în sine.
• Într-un partener stabil și puternic există ceva mult mai important decât iubirea însăși: complicitatea dintre ambele persoane. A putea fi complici unul cu celălalt este un lucru minunat în orice tip de relație și va face conexiunea emoțională cu adevărat reușită. Uneori nu este necesar să spui nimic, doar privirile sau gesturile sunt suficiente pentru a ști ce își dorește cuplul.
• Un alt aspect cheie pentru ca un cuplu să funcționeze sănătos și cu împlinire este existența unei bune comunicări la nivel emoțional, respectiv a-și comjunica în mod concret unul celuilalt ceea ce simt. Din păcate, multe cupluri se despart și nu se concretizează din cauza lipsei de comunicare emoțională dintre ambele persoane.
• Ultimul aspect de luat în considerare într-o relație care funcționează bine este tipul de atașament care există între cei doi. Partenerii dintr-un cuplu trebuie să aibă libertate pentru a putea face anumite lucruri, dar au nevoie și de cineva căruia îi pasă de ei și îi iubește. Atașamentul sigur și sănătos este să știi că poți conta pe partenerul tău în orice situație și că te va sprijini în momentele grele. Persoana iubită va fi mereu fericită pentru fericirea celuilalt și se va putea baza pe cineva în care se poate avea încredere fără nicio problemă.

Cum construim conexiunea emoțională în cuplu
Atingerea conexiunii emoționale dorite în cadrul cuplului nu este ușoară sau simplă. Este nevoie de mult efort și angajament de ambele părți ale relației. Este o sarcină care necesită îndeplinire zilnică și constant în timp. Micile detalii de zi cu zi se vor forma și vor crea o astfel de conexiune. Numai în acest fel conexiunea emoțională va fi reală și legătura dintre cei doi parteneri va deveni mult mai puternică.

Fără o conexiune emoțională puternică, relația nu poate continua mult timp. Pentru că aceasta ajută cuplul să creeze o legătură puternică între membrii săi. Este nevoie de timp pentru a construi un atașament emoțional sigur (sănătos, bazat pe siguranță, încredere). Este un proces gradual și cuplul trebuie să investească o doză efort și atenție pentru a dezvolta o conexiune emoțională de lungă durată.

Conștientizarea în soluționarea conflictelor
Primul pas este recunoașterea problemei existente. Când putem identifica problemele, putem lua măsuri în consecință. Este benefic să depășești orice dificultate într-o relație. Putem fi conștienți de semnele deconectării emoționale, inclusiv de a nu petrece timp împreună sau de a nu comunica în mod corespunzător. Există și alte semne precum că nu te simți în siguranță în timp ce vorbești cu celălalt și te simți singur în această relație. Este recomandat ca toate cuplurile să rămână conștiente de aceste semne pentru a preveni deconectarea emoțională.

Deconectarea emoțională și de comunicare este o problemă serioasă pentru orice relație. Așadar, este foarte important să te consulți cu partenerul. Fixați o zi și o oră convenabile și purtați o conversație. O bună comunicare ar putea fi cea mai bună modalitate de a rezolva problemele relației. Uneori, un partener este conștient de problemă, în timp ce altul nu este complet conștient și apar tensiuni. În acest caz, o bună comunicare îi poate ajuta pe amândoi să vină pe același teren. Amândoi își pot da seama că sunt deconectați emoțional.

Cum influențează inteligența emoțională (EQ) relația
Inteligența emoțională (EQ) este secretul relațiilor intime de durată, în mare parte pentru că ne face extrem de conștienți de schimbările – mari și mici – care au loc în mod constant în noi înșine și în ceilalți. Crescându-ne EQ-ul, putem dobândi sensibilitatea pe care fiecare dintre noi o caută mereu la celălalt. Vom simți automat, prin conștientizare activă și empatie, micile schimbări în dinamica relației de dragoste, care semnalează nevoia de acțiune.

Nu trebuie să alegem partenerii greșiți, să ajungem în mai multe căsătorii/relații eșuate sau să lăsăm romantismul să dispară din relațiile noastre de lungă durată. Nu trebuie să lăsăm nevoile conflictuale și dorința să intervină între doi oameni care se iubesc. Nu trebuie să ne resemnăm cu plictiseala sau cearta în viața amoroasă.

Avem potențialul de a atinge tipul de iubirea la care visăm cu toții - intimitate profundă, bunătate reciprocă, angajament real, grijă sufletească - pur și simplu datorită empatiei, abilității noastre înnăscute de a împărtăși experiența emoțională. Dar pentru a ajunge la apogeul romantismului avem nevoie de toate abilitățile unui EQ ridicat:

a. conștientizare emoțională profundă pentru a evita confundarea infatuării sau a poftei cu dragostea de durată
b. acceptarea de a experimenta emoții care ar putea dăuna unei relații dacă ar fi lăsate să se deterioreze
c. o conștientizare activă și vigilentă pentru a evalua ceea ce funcționează și ce nu.

Din fericire, EQ-ul nostru nu trebuie să fi atins apogeul înainte de a ne lansa în dragoste. De fapt, pentru mulți oameni, îndrăgostirea servește drept motivație pentru reeducarea inimii. De aceea, persoanele preocupate de continua creștere personală, descoperă că două EQ-uri ridicate se adaugă la o dragoste care nu se oprește niciodată din creștere, nu pierde niciodată entuziasmul și îi întărește întotdeauna pe amândoi, atât individual, cât și colectiv.

Căutați activ schimbarea (elementul de noutate) în relație
Când scapi de frica de schimbare, descoperi că diferit nu înseamnă neapărat mai rău. Relațiile sunt organisme în sine și, prin natura lor, trebuie să se schimbe. Orice relație care nu este înclinată spre tipul de creștere pe care ți-l dorești se va transforma, posibil, într-una pe care nu ți-o dorești.
Prin curajul de a ieși din zona de confort și cu o bună doză de optimism, putem mări capacitatea de a accepta schimbarea, transformarea, elementul de noutate, flexibilitatea în:

1. modul de gândire
2. strategii de rezolvare a conflictelor
3. calitatea comunicării
4. responsabilități asumate de fiecare partener în parte
5. modalități de petrecere a timpului liber, atât personal, cât și de cuplu
6. explorarea interesului față de noi hobby-uri personale și/sau de cuplu
7. mărirea cercului de prieteni cu persoane de la care ambii parteneri au ce învăța funcțional

Întreabă-te, are partenerul tău nevoie de ceva nou de la tine? Trebuie să vă programați ceva timp pentru a reevalua împreună? Influențele externe cer o schimbare în rolurile respective? Sunteți la fel de fericiți ca înainte? Fără EQ, astfel de întrebări sunt adesea prea înfricoșătoare pentru a fi înfruntate, așa că mulți îndrăgostiți ignoră semnalele de schimbare până când este prea târziu.

Priviți provocările pe care le întâmpinați ca oportunități și nu ca probleme
Curajul și optimismul ne permit să privim dilemele nu ca probleme, ci ca oportunități provocatoare. Cât de creativi puteți fi când nu trebuie să vă învinovățiți unul pe altul pentru emoțiile voastre, nu sunteți controlați de amintiri emoționale negative și sunteți vigilenți să nu repetați aceeași veche greșeală?
Când ai un EQ ridicat, ești eliberat de răni și resemnare și poți ajunge la rezolvarea plină de resurse. Puteți rezolva diferențele dintre voi și crizele inevitabile, ca invitații de a vă regăsi unul pe celălalt, provocări de a vă apropia și de a ieși mai puternici individual și colectiv.

Respectați toate sentimentele pe care le aveți unul față de celălalt
Nu suntem întotdeauna încântați de descoperirile pe care le facem despre persoana pe care o iubim, dar când vine vorba de emoții, este necesar să le acceptăm pe toate. A fi îndrăgostit nu înseamnă să nu te simți niciodată furios, dezamăgit, rănit sau gelos. Cum acționezi asupra emoțiilor tale depinde de tine, important este să accepți cu adevărat că le simți și să le comunici. Multe relații au fost distruse de vină și milioane de cupluri au ratat o intimitate profundă din cauza rușinii sua a fricii de a comunica direct. Ambele sunt rămășițe crude de furie, frică și anxietate nesimțite. Dacă ați depus efort de a construi EQ, veți experimenta emoțiile și veți continua viața împreună în mod calitativ.

Păstrați râsul în viața voastră amoroasă
Pentru a evita intelectualizarea emoțiilor, ai nevoie de acceptare, iar o mare parte din acceptarea ta vine din râs. Îndrăgostiții care nu pot râde împreună despre ei înșiși, probabil, nu prea acceptă relațiile lor. S-ar putea ca ei să nu poată tolera defectele unice și poticnirile inevitabile, la fel cum le pot suporta pe ale lor. De asemenea, este mai puțin probabil să fie deschiși la cele mai plăcute surprize ale unei relații. În schimb, EQ-ul ridicat înseamnă că poți să-ți îmbunătățești relația în continuare, dar nu vei fi niciodată surprins de așteptările intolerante ale perfecțiunii.

Găsirea partenerului “potrivit”
Când vă îndrăgostiți pentru prima dată, cum puteți spune dacă această persoană este cea pe care o căutați, la care visați? De unde știți dacă sunteți îndrăgostiți de o persoană reală sau doar îndrăgostiți de un vis? Dacă ați mai trecut prin relații eșuate, cum puteți evita să repetați greșelile?

1. Ascultați-vă corpul, nu mintea

Alegem un partener din motive care au de-a face mai mult cu ceea ce gândim decât cu ceea ce simțim. Ne conducem relațiile în funcție de cum ar trebui să fie sau să fi fost lucrurile. Exact aici greșim. Nu pierdem în dragoste pentru că ne lăsăm conduși de emoțiile, ci pentru că ne judecăm prea mult, cuantificăm prea mult, comparăm cu ce a fost sau nu a fost.
Oamenii cred că sunt îndrăgostiți din mai multe motive - poftă, pasiune, dorință de securitate, statut sau acceptare socială. Ei cred că au găsit dragostea adevărată pentru că perspectiva actuală le îndeplinește o anumită imagine sau așteptare. Dar dacă nu știu (conștientizează) cum se simt, alegerea lor este destinată să fie greșită.

De multe ori, visele noastre cu privire la un potențial iubit/ă iau forma unor dezbateri mentale care ne justifică alegerea. Respirați, relaxați-vă și concentrați-vă pentru a ieși ”din cap” și a vă verifica corpul. Dacă sentimentul că ceva nu este în regulă persistă sau crește (agitație la nivel corporal), probabil că alegerea este greșită (nepotrivită vouă). Dacă lăsați imaginile mentale să vă ghideze în locul senzației fizice, nu veți ști niciodată ce vreți cu adevărat, respectiv ce vi se potrivește.

Pentru majoritatea oamenilor este greu să obțină semnale clare de la întregul corp în timpul noii relați de iubire, pentru că sunt adesea înecați de dorința sexuală, motiv pentru care este important să observe alte sentimente, mai subtile.
Tensiunea musculară, migrenele, durerile de stomac sau lipsa de energie ar putea însemna că ceea ce îți dorești nu este neapărat ceea ce ai nevoie. Pe de altă parte, dacă strălucirea iubirii este însoțită de o creștere a energiei și a vivacității, acesta ar putea fi lucrul real.

Puneți-vă aceste întrebări cu EQ ridicat:
a. Această relație îmi energizează totalitatea vieții mele? De exemplu, munca mea s-a îmbunătățit? Am mai multă grijă de mine?
b. Procesez mai bine ce se întâmplă cu mine? Sunt mai concentrat, mai creativ și mai responsabil?
c. Sentimentele mele „îndrăgostite” depășesc sentimentul pozitiv de grijă pentru partenerul meu? Mă simt mai generos, mai dăruitor și mai empatic cu prietenii, colegii de muncă sau cu străini?

Dacă răspunsurile pe care le primiți de la corp nu sunt cele pe care ați vrut să le “auziți”, căutați metode de a depăși frica naturală de pierdere pe care o trăim cu toții și căutați, ori să îmbunătățiți împreună relația, ori să ieșiți din ea. Descoperirea timpurie că nu ați găsit dragostea adevărată vă poate scuti de durerea unui morman de amintiri emoționale negative – o moștenire care vă poate face să repetați aceleași greșeli.

2. Faceți primul pas

Suntem adesea în gardă când interacționăm cu cineva nou și construim automat bariere pentru a ne cunoaște. Să te lași deschis și vulnerabil în această etapă poate fi înfricoșător, dar este singura modalitate de a afla dacă iubirea adevărată este posibilă și dacă fiecare dintre voi vă îndrăgostiți de o persoană reală sau de o fațadă. Propuneți-vă să fiți primii care întind mâna — dezvăluiți o emoție, un gând sau arătați afecțiune atunci când pare cel mai înfricoșător. Reacția celuilalt vă umple de căldură și vitalitate? Dacă da, este posibil să fi găsit un suflet empatic, înrudit. Dacă nu, este posibil să fi găsit pe cineva cu un EQ scăzut și va trebui să decideți cum să răspundeți în această situație.

De ce anume aveți nevoie pentru a vă simți iubiți vs. ceea ce vă doriți
Pentru a găsi persoana care este cu adevărat „potrivită”, este necesar să cunoașteți diferența dintre ceea ce “nu puteți trăi fără” față de “ceea ce v-ați dori”.

Următorul exercițiu vă poate ajuta:
a. Selectați cinci calități sau caracteristici în ordine descrescătoare pe care considerați cele mai importante la un viitor partener. De exemplu: îngrijit, plin de umor, aventuros, grijuliu, deschis din punct de vedere emoțional, atletic, atractiv și/sau stilat, protector, creativ, conversațional, inteligent afectuos, de succes financiar, bine cunoscut, bine respectat, popular carismatic, matern/patern, spiritual, hrănitor, creator de împuternicire etc.
b. Pe măsură ce luați în considerare fiecare caracteristică, întrebați-vă dacă vă energizează, vă calmează și vă stârnește emoțional. Experiența este plăcută, neplăcută sau neutră?
c. O dorință va fi trecătoare sau mai degrabă superficială, în timp ce o nevoie se va înregistra la un nivel de sentiment mai profund. Îndeplinește această nevoie persoana de care credeți că sunteți îndrăgostiți?

Faceți exercițiul de mai multe ori pentru a înțelege și mai clar diferențele dintre dorințele voastre și nevoile simțite în dragoste.

3. Creșterea personală continuă și susținută de celălalt

Relațiile sunt menite să fie dinamice. Dacă vrei să crești și să evoluezi ca persoană, ai nevoie ca și partenerul tău să crească și să evolueze în interior. Aceasta este o componentă cheie a inteligenței emoționale în relații. Aveți nevoie de voi înșivă și de relația în sine pentru a se schimba și a se extinde. Este necesar să credeți amândoi în creștere.
Partenerii inteligenți din punct de vedere emoțional caută mereu să descopere unde, când și cum se pot îmbunătăți. Sunt conștienți de minusurile și plusurile lor și sunt în contact cu prioritățile și valorile lor. Ei pot identifica ce părți din ei înșiși și din viața lor doresc să schimbe sau să îmbunătățească și au abilitățile necesare pentru a face aceste schimbări.
Un partener cu EQ ridicat va fi, de asemenea, mai susținător pentru evoluția voastră. Ei nu vor fi amenințați de schimbările pe care vă străduiți să le faceți. Ei se vor putea adapta pentru a vă întâlni acolo unde vă aflați și vor fi deschiși la transformarea relației voastre pentru a se potrivi cu locul în care doriți să creșteți.

Când căutați un partener, fiți atenți la semnele inteligenței emoționale. Lucrați împreună la îmbunătățirea EQ-ului, deoarece inteligența emoțională în relații este crucială. Găsind un partener cu inteligență emoțională, îi veți aprecia capacitatea de a se cunoaște și de a se lăsa descoperit. Acest lucru va duce la o relație mai intimă în care amândoi puteți comunica mai bine, puteți avea limite clare și sănătoase și puteți crește, atât ca indivizi, cât și ca un cuplu bine definit.

Liberul arbitru are la bază ideea că oamenii au capacitatea de a face propriile alegeri și de a-și determina propria soartă.
Problema liberului arbitru i-a provocat mult timp pe filosofi și pe gânditorii religioși, iar oamenii de știință au examinat problema și din perspective psihologice și neuroștiințifice.

Există liberul arbitru?
Este voința unei persoane liberă sau viețile oamenilor sunt de fapt modelate de puteri în afara controlului lor?

Oamenii de știință au investigat conceptul de gândire umană la nivelul circuitelor neuronale, iar unele descoperiri au fost luate ca dovezi că deciziile conștiente nu sunt cu adevărat „libere”. Scepticii liberului arbitru susțin că sentimentul subiectiv al liberului arbitru este o iluzie. Cu toate acestea, mulți savanți, precum și oamenii obișnuiți, mărturisesc încă o credință în liberul arbitru, chiar dacă recunosc că alegerile sunt parțial modelate de forțe aflate în afara controlului cuiva.

Care sunt motivele pentru a pune la îndoială liberul arbitru?
Știința comportamentală a arătat clar că tendințele comportamentale ale indivizilor sunt influențate de genetică, precum și de factorii din mediu care pot fi în afara controlului unei persoane. Acest lucru sugerează că există, cel puțin, unele constrângeri asupra gamei de decizii și comportamente pe care o persoană va fi înclinată să o ia (sau chiar să o ia în considerare) în orice situație dată. Cei care provoacă ideea că oamenii acționează așa cum o fac datorită unor alegeri conștiente și neconstrânse indică, de asemenea, dovezi că activitatea creierului inconștient poate prezice parțial o alegere înainte de a lua o decizie conștientă. Unii cercetători au încercat să infirme în mod logic argumentul potrivit căruia alegerile demonstrează în mod necesar liberul arbitru.

Infirmă știința liberul arbitru?
Deși există multe motive pentru a crede că voința unei persoane nu este complet liberă de influență, nu există un consens științific împotriva liberului arbitru. Unii folosesc termenul „liber arbitru” într-un sens mai liber pentru a reflecta faptul că deciziile conștiente joacă un rol în rezultatele vieții unei persoane – chiar dacă acestea sunt modelate de dispoziții înnăscute sau aleatoriu (criticii conceptului de liber arbitru ar putea numi pur și simplu acest tip de luare a deciziilor „voință”). Chiar și atunci când procesele inconștiente ajută la determinarea comportamentului conștient al unei persoane, unii susțin că astfel de procese pot fi totuși considerate ca parte a voinței individului.

Ce este determinismul?
Determinismul subliniază faptul că, fiecare eveniment, inclusiv fiecare acțiune umană, este rezultatul unor evenimente anterioare și al legilor naturii. O credință în determinism care include o respingere a liberului arbitru a fost numită „determinism dur”.
Dintr-o perspectivă deterministă, există o singură cale posibilă prin care evenimentele viitoare se pot desfășura pe baza a ceea ce s-a întâmplat deja și a regulilor care guvernează universul - deși asta nu înseamnă că astfel de evenimente pot fi neapărat prezise de oameni. Cineva care crede în liberul arbitru pentru că nu consideră determinismul de la sine înțeles este numit, în filozofie, „libertarian”.

Poți să crezi atât în liberul arbitru, cât și în determinism?
Da. Acest lucru se numește „compatibilism” sau „determinism soft”. Un compatibilist crede că, deși evenimentele sunt predeterminate, există încă o versiune a liberului arbitru la lucru în luarea deciziilor. Un incompatibilist susține că numai determinismul sau liberul arbitru pot fi adevărate.

De ce contează credințele despre liberul arbitru
Indiferent dacă liberul arbitru există sau nu, credința în liberul arbitru este foarte reală.
Contează dacă o persoană crede că alegerile personale sunt complet ale ei și că alegerile altora sunt, de asemenea, făcute în mod liber?
Psihologii au explorat conexiunile dintre credințele liberului arbitru – adesea evaluate prin acord cu afirmații precum „Sunt responsabil de acțiunile mele chiar și atunci când circumstanțele vieții mele sunt dificile” și, pur și simplu, „Am liberul arbitru” – și atitudinile oamenilor în ceea ce privește deciziile, producerea, vina și alte variabile de consecință.

Credința în liberul arbitru afectează modul în care îi judecăm pe ceilalți?
Cu cât oamenii sunt mai mult de acord cu afirmațiile liberului arbitru (sugerează unele cercetări), cu atât au tendința de a favoriza mai mult explicațiile interne decât externe pentru comportamentul altcuiva. Aceasta poate include, de exemplu, să afli despre fapta imorală a cuiva și să fii de acord că aceasta a fost un rezultat al caracterului persoanei și mai puțin că factori precum normele sociale sunt de vină totuși.
De exemplu, un studiu privind reducerea credințelor liberului arbitru în influența deciziilor de condamnare ale judecătorilor nu a arătat niciun efect.

Este credința în liberul arbitru necesară pentru comportamentul moral?
O idee propusă în filozofie este că sistemele de moralitate s-ar prăbuși fără o credință comună că fiecare persoană este responsabilă pentru acțiunile sale – și, prin urmare, merită răsplată sau pedeapsă pentru ele. Din această perspectivă, există valoare în menținerea credinței în liberul arbitru, chiar dacă un perfect liber arbitru este de fapt o iluzie. Alții susțin că moralitatea poate exista în absența credinței liberului arbitru sau că o credință în liberul arbitru promovează de fapt rezultate dăunătoare, cum ar fi intoleranța și căutarea răzbunării. Unele cercetări psihologice au fost citate ca sugerând că neîncrederea în liberul arbitru crește comportamentul necinstit, dar experimentele ulterioare au pus sub semnul întrebării această descoperire.

Sunt credințele liberului arbitru legate de bolile mintale?
Boala mintală poate fi considerată, într-un anumit sens, ca implicând constrângeri suplimentare asupra libertății voinței unei persoane (sub formă de modele de gândire rigide sau compulsii, de exemplu), dincolo de factorii obișnuiți care modelează gândirea și comportamentul. Credința în liberul arbitru poate contribui la stigmatizarea asociată bolilor mintale prin ascunderea rolului cauzelor biologice și de mediu subiacente.

Credincioșii în liberul arbitru iau decizii diferit?
Există dovezi limitate că oamenii care cred mai tare în liberul arbitru pot avea tendința de a percepe cel puțin anumite tipuri de alegeri - cum ar fi cumpărarea de electronice sau decizia ce să vizioneze la televizor - ca fiind mai ușor de făcut și că le poate plăcea mai mult să facă alegeri.

Ce concepte din psihologie sunt similare cu credința în liberul arbitru?
Două concepte din psihologie care se aseamănă cu credința în liberul arbitru sunt „locus de control” și „autoeficacitatea”.

1. Locusul de control se referă la credința unei persoane despre cât de multă putere are asupra vieții sale - cât de importante ar fi intențiile, obiectivele și munca, prin comparație cu forțele externe, cum ar fi norocul sau acțiunile altora.
2. Autoeficacitatea este simțul unei persoane cu privire la capacitatea ei de a performa la un anumit nivel, astfel încât să influențeze evenimentele care o afectează.

Deși toate aceste concepte se referă la factorii care conduc sau nu viața unei persoane, ele sunt distincte. De exemplu, se poate spune că putem pune la îndoială faptul că oamenii au un liberul arbitru absolut, dar, totuși, ei pot alege să fie încrezători în capacitatea lor de a hotări contextul, modalitatea, resursele informaționale și umane, timpul și gradul de implicare necesare atingerii obiectivelor dorite!

Persoanele care ne înconjoară joacă un rol foarte important în viața noastră. Partea bună rezidă din faptul că nu suntem toți la fel și, astfel, ne putem îmbunătăți continuu învățând unii de la alții. În fiecare etapă a vieții, fiecare dintre noi avem câte un dar de oferit celor din jur, fie el conștient sau nu. Unii oameni care trec prin viața noastră ne pot fi mentori, alții pot fi îndrumați de noi. Pe unii îi numim prieteni pentru că petrecem mult timp împreună și ne împărtășim secretele, alții au alte roluri față de noi: membrii familiei, partenerul/a de viață, colegul/a de școală sau de serviciu ș.a.m.d.

Când suntem copii credem că toți cei care intră în viața noastră vor rămâne pentru totdeauna și, o parte din noi, continuă mereu să-și dorească asta. Este firesc să ne dorim continuu feeedback-ul celorlalți legat de faptul că suntem bine așa cum suntem. Acest feedback înseamnă atenție, acceptare, iubire, prietenie, iertare, recunoștință, susținere emoțională. Acceptarea faptului că, totul în viață se schimbă, deci și noi și ceilalți, duce la o adaptare mai ușoară la transformări și la a înțelege că viața este o bucurie, o binecuvântare.

Roluri majore ale oamenilor în viața noastră:

1. Rolul convenabil
Rolul convenabil este ceva care funcționează bine pentru toți membrii unui grup și are ca scop socializarea pe același subiect de interes. Implicarea variază de la plăcerea momentului, până la o legătură mai profundă emoțional și situațional. Cei cu acest rol sunt cei pe care îi suni pentru un festival de muzică, cei pe care-i mobilizezi pentru a merge într-o excursie sau pentru o cafea în oraș. Este persoana pe o suni la orice oră din zi și din noapte pentru că știi că te va asculta/ajuta necondiționat, chiar dacă nu ați mai vorbit de o perioadă mare de timp. În general, ai deja în minte anumite persoane pe care le soliciți pentru anumite activități și socializezi cu aceiași oameni pentru anumite tipuri de evenimente.
Aceasta este o strategie funcțională și sănătoasă a inconștientului de a fi eficienți, de a ne conserva energia și de a ne odihni și încărca ”bateriile” interioare în mod rapid și sigur. Este ceva care funcționează în mod natural și reciproc.
Este posibil ca modelul de educație primit să ne condiționeze la a încerca să solicităm aceeași persoană pentru toate tipurile de contexte ale vieții. De aceea, recomandarea este să ne lărgim intenționat și conștient cercul de persoane a.î. să nu epuizăm pe nimeni ca energie și timp și, astfel, să avem acces la cât mai multe lucruri noi de învățat.

2. Rolul situațional
Rolul situațional este jucat de obicei de un coleg de școală sau de serviciu, o persoană prezentă ocazional într-un grup de prieteni etc. Unii oameni sunt prezenți în viața noastră doar la anumite ore din săptămână sau doar o singură dată. Este posibil să nu ne placă foarte mult să fim în preajma lor, însă contextul ne cere să petrecem ceva timp împreună. În plus, acea persoană poate deține niște răspunsuri legate de context sau poate aduce ceva nou. Situația poate fi reciproc benefică.

3. Rolul obligatoriu
Nu ne putem alege familia, iar acest tip de relație este ”obligatorie”, deoarece nu ne putem schimba legăturile de sânge. Poate că nu ți-ai alege părinții ca prieteni dacă nu ai fi rudă cu ei, poate nu ai vrea să-l vezi pe fratele tău la fiecare Crăciun dacă nu ar fi fratele tău, poate nu ai ieși cu sora ta la cumpărături ca să-și aleagă rochia de mireasă, dacă nu ar fi sora ta etc. Relațiile pe care le stabilim cu familiile noastre sunt unice și individuale. Dacă te simți presat să te înțelegi și să interacționezi cu cineva, ar putea fi o relație ”obligatorie”.
Situația poate fi benefică pentru toți cei implicați, dacă există suficientă iubire, iertare, acceptare, flexibilitate, comunicare, recunoștință, susținere emoțională. Dacă nu, situația poate deveni benefică acceptând - și de-o parte și de alta - că ne este mai bine să renunțăm la forțări.

4. Rolul “îmi permite să fiu EU”
Aceste persoane reprezintă ceea ce numim ”suflete pereche”. Sunt persoanele pe care noi le alegem și care ne aleg. Aceștia sunt cei cu care alegem să petrecem timp pentru că ne dorim cu adevărat, pentru că, alături de ei, simțim că putem să fim noi înșine. Poate fi un prieten, un coleg, ar putea fi desigur și un membru al familiei.
Fie că realizăm sau nu, devenim treptat ca cei cu care petrecem cel mai mult timp. Începem să ne comportăm ca ei, să gândim ca ei, să arătăm ca ei, chiar să luăm decizii pe baza a ceea ce observăm la ei. Responsabili de acest lucru sunt neuronii oglindă, un set de neuroni ai creierului nostru care ne permit să învățăm prin imitare în mod inconștient, fără să percepem vreun efort. De aceea, este indicat ca aceste persoane ”de suflet” să fie persoane cu un mod de gândire pozitiv și motivant, să aibă exersate strategii de succes cel puțin într-un domeniu de viață sau, măcar, să aibă deschiderea și dorința de a învăța, de a evolua.

5. Rolul “am nevoie”
Oamenii sunt în viața noastră din diferite motive. Relațiile cu ei pot fi frustrante sau uimitoare. Realizarea și acceptarea faptului că, toată lumea joacă un rol diferit în creșterea personală poate fi extrem de benefică, mai ales atunci când oamenii nu acționează în felul în care dorim. Propune-ți să observi, să înțelegi și să accepți rolul acestora în viața ta și ceea ce înseamnă ei pentru tine la nivel de lecții de viață. Caută să rămâi centrat pe felul în care, interacțiunea cu acea persoană te-a provocat să te descurci singur, să-ți asumi responsabilități, să dobândești noi cunoștințe, noi abilități, să te exprimi mai liber și mai sigur pe tine. Oamenii ”deranjanți” te mai pot învăța curajul de a îndepărta oamenii negativi din viața ta și renunțarea la relațiile care nu servesc creșterii tale.

Modul în care răspunzi la comportamentul celorlalți se află în controlul tău! Poți alege să te plângi sau poți alege să crești!

Amintește-ți constant că oamenii din jurul tău au o influență critică asupra energiei, creșterii și probabilității tale de succes!

Cum recunoaștem violența domestică?
Vorbim de violență domestică atunci când o persoană exercită un abuz asupra partenerului/partenerei, încercând să-l/o controleze și să-și impună puterea asupra sa în cadrul relației. Abuzul poate fi fizic, psiho-emoțional, sexual sau financiar. În majoritatea cazurilor, violența domestică este săvârșită de bărbați și experimentată de femei, însă sunt și cazuri inverse.

Abuzul fizic
Cea mai des întâlnită formă de abuz este cea fizică. Această formă de abuz poate duce la răniri fizice grave, în unele cazuri chiar la pierderea vieții. Este considerat abuz fizic: împingerea, scuipatul, astuparea gurii pentru a nu țipa, pălmuitul, trasul de păr, lovitul sau înjunghiatul cu diverse obiecte, sexul fără consimțământ (sexul nu este o obligativitate care reiese din actul de căsătorie!).

Abuzul psiho-emoțional - la fel de grav și dăunător ca și cel fizic
Abuzul psiho-emoțional este un modalitate mai subtilă de a stabili un dezechilibru de putere într-o relație. Adesea nu poate fi definit clar de către cei din afara relației deoarece nu este văzut cu ochiul liber. De multe ori este greu de definit acest tip de abuz chiar de către victimă în sine, deoarece are un istoric asemanător al familiei de proveniență și consideră ”normal” un astfel de comportament, fiindu-i greu să explice concret de unde-i vine suferința. Abuzul psiho-emoțional presupune: înjosiri și critici constante; control și monitorizare în mod constant prin folosirea tehnologiei (de exp. utilizarea programelor spion pentru verificarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, acces la conturi de socializare, instalarea pe ascuns a unor camere în casă etc.); amenințări atât către victimă cât și către rudele și prietenii acestora; distrugerea proprietăților/obiectelor victimei; victima nu este lăsată niciodată singură a. î. să nu poată căuta/cere ajutor.

Abuzul sexual
Atunci când există o dinamică a abuzului și controlului într-o relație, riscul de a duce această atitudine și către un abuz sexual este foarte mare. Acesta presupune: forțarea victimei să întrețină relații intime fără dorința ei; i se spune că e datoria ei să întrețină relații sexuale cu abuzatorul; viol în fața copiilor; viol în cazuri de vulnerabilitate fizică, de exemplu în timpul sarcinii sau chiar în perioada imediată nașterii unui copil; interzicerea accesului la servicii vitale privind sănătatea sexuală și reproductivă a femeii; degradarea emoțional-sexuală prin folosirea pornografiei grafice și explicite.

Abuzul financiar
Prin această formă de violență domestică, abuzatorul folosește banii ca modalitate de a-și controla partenerul, câștigând putere și dominare asupra sa și are ca scop izolarea persoanei într-o stare de completă dependență financiară. Astfel abuzatorul se asigură că femeia este forțată să aleagă între a rămâne în relația abuzivă cu el sau să facă față unei sărăcii extreme.
Este conisderat abuz financiar: interdicția de a avea un venit independent; interdicția de a cumpăra lucruri personale (de exp. tampoane sanitare); controlul excesiv asupra finanțelor familiei prin cerința de a justifica toate cheltuielile; interdicția/confiscarea cardurilor bancare; a nu da bani în casă pentru mâncare sau pentru plata facturilor de întreținere; găsirea de diverse motive pentru a-și justifica abuzul.

Cum îi afectează pe copii violența domestică?
Copiii din familia respectivă sau care intră în contact cu respectivul cuplul (trăiesc în acceași casă), cad victime la rândul lor formelor de abuz fizic (inclusiv sexual) și psiho-emoțional. Acest lucru poate să apară ca o manifestare directă asupra lor sau indirect prin lipsă de lipsa de afecțiune, înțelegere, comunicare, empatie, inducându-le stări de frică, nesiguranță, ducând la atacuri de panică, tentația de abandon școlar, depresie, chiar gânduri de suicid.

Ce riscuri presupune violența domestică în perioada izolării la domiciliu (COVID 19)?
1. Victima este non-stop în prezența agresorului, fapt care face ca agresiunea să crească atât cantitativ cât și ”calitativ”.
2. Riscul ca abuzul să devieze către lucruri grave (afectarea gravă a sănătății victimei sau chiar moartea) crește considerabil.
3. Se accentuează deteriorarea stărilor psiho-emoționale ale victimei.
4. Creșterea riscului ca agresiunea să se răsfrângă și asupra copilului/copiilor sau să se diversifice dacă este deja prezentă.

În această perioadă, centrele de criză, adăposturile, serviciile de asistență juridică și de protecție sunt mai reduse, diminuându-se astfel și mai mult accesul la, și așa insuficientele, surse de ajutor la care ar fi putut apela persoanele abuzate. Rămân în picioare serviciile de asistență telefonică, cel puțin teoretic, deoarece victima va evita să sune în prezența agresorului.

Ce resurse are victima?

1. Menținerea de activități care au ajutat în trecut la gestionarea situațiilor dificile.

2. Ținerea la îndemână (a. î. partenerul să nu afle) de informații despre liniile de asistență telefonică, asistența socială, protecția copiilor, cea mai apropiată secție de poliție și adăposturi sau servicii de suport disponibile.

3. Asigurarea de sprijin din partea rudelor și a prietenilor de încredere (telefon, e-mail, sms-uri) care le pot acorda ajutor emoțional și practic (adăpost, mâncare, îngrijire pentru copiii lor).

4. Elaborarea unui plan de scăpare pentru ele și copiii lor în cazul în care situația se agravează (modalități - exersate înainte de mai multe ori împreună cu copiii - prin care pot fugi de acasă și se pot adăposti undeva în siguranță): motiv de a ieși din casă, mod de transport, pe cine sună, unde se adăpostesc etc.

5. Ținerea la îndemână (ascunse) a documentelor importante (buletine, certificate de naștere, certificate de proprietate, carnete de sănătate etc.), bani, câteva obiecte personale strict necesare pe care să le ia în caz că trebuie să plece de urgență.