Fericirea și bunăstarea sunt considerate a fi componente esențiale pentru o viață de succes și împlinită. În 2012, Organizația Națiunilor Unite a proclamat ziua de 20 martie drept Ziua Internațională a Fericirii pentru a recunoaște importanța bunăstării ca obiectiv universal pentru toți oamenii. Recomandările de politici publice au subliniat o abordare mai echilibrată a creșterii economice, intenționând să promoveze rezultatele societale ale fericirii, dezvoltării durabile și eradicării sărăciei.
Căutarea fericirii a fost un punct central atât al cercetării psihologice, cât și al industriei de auto-ajutorare timp de multe decenii, ca mijloc de îmbunătățire a calității vieții. Având în vedere acest lucru, s-ar putea să vă surprindă faptul că indivizii pot experimenta cherofobie, o frică de fericire care duce la evitarea activă a situațiilor vesele.
În acest articol vă vom prezenta ideile emergente din jurul acestui fenomen.
Cum este definită cherofobia în psihologie?
Termenul cherofobie, care provine din termenul grecesc „chairo”, care înseamnă „a se bucura”, este aversiunea sau frica de fericire. În timp ce cherofobia nu este recunoscută în prezent ca o tulburare clinică în cadrul Manualului de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale (DSM-5), mai multe studii au început să-i valideze existența din punct de vedere științific (Joshanloo, 2014).
Înainte să aprofundăm modul în care experimentăm cherofobia, să reflectăm la ce înseamnă de fapt fericirea și la modul în care sunt definite fobiile.
Ce este fericirea?
Pentru a înțelege în mod eficient bazele sale, fericirea necesită mai întâi a fi definită. În cercetarea psihologică, „fericirea” este adesea folosită în mod interschimbabil cu termenul de „bunăstare subiectivă” și măsurată prin a cere indivizilor să raporteze despre satisfacția lor în viață și despre prezența sau absența afectelor pozitive și negative.
O definiție acceptată a fericirii a fost propusă de cercetătoarea în psihologie pozitivă Sonja Lyubomirsky în cartea sa „The How of Happiness”, în care a descris fericirea ca o „experiența de bucurie, mulțumire sau bunăstare pozitivă, combinată cu sentimentul că viața cuiva este bună și semnificativă.”
Definiția de mai sus încorporează sentimentele trecătoare pe care le experimentăm ca indivizi, cum ar fi euforia, mândria, recunoștința și mulțumirea, determinate de o împlinire mai profundă cu o viață bună.
Cercetările psihologice actuale care examinează aversiunea față de fericire presupune că există mai multe tipuri de fericire și afirmă că un individ poate avea diferite sentimente și grade de aversiune față de anumite tipuri de fericire (Joshanloo & Weijers, 2014).
Ce este o fobie?
Conform DSM-5, fobiile sunt clasificate sub umbrela „tulburărilor de anxietate”. O fobie este o teamă sau anxietate copleșitoare și debilitantă față de un obiect, loc, situație, sentiment sau animal. Mai pronunțată decât frica, o fobie se dezvoltă atunci când anxietatea este mult disproporțională față de pericolul real al amenințării percepute.
Au fost identificate trei categorii principale de fobii:
1. Fobie specifică
O fobie specifică este o frică excesivă și persistentă față de un anumit obiect, situație sau activitate. Exemple comune de fobii specifice sunt fobiile situaționale, cum ar fi frica de a zbura; fobii la animale, cum ar fi frica de păianjeni; și fobii corporale, cum ar fi frica de injecții.
2. Agorafobie
Agorafobia este teama de a fi într-un spațiu sau în situații în care evadarea poate fi dificilă în cazul unui atac de panică. Anxietatea se va dezvolta în condiții precum:
• Spații deschise
• Spații închise
• Transportul public
• Locuri aglomerate
• Singur, în afara casei
Dacă este grav și nu este tratată, o persoană cu agorafobie poate ajunge în imposibilitatea de a părăsi casa.
3. Fobie socială
Fobia socială este denumită și tulburare de anxietate socială, în care un individ cu anxietate socială are o teamă semnificativă de a fi jenat, umilit, privit cu dispreț sau respins în interacțiunile sociale. Exemple de anxietate socială includ anxietatea legată de întâlnirea cu oameni noi, evitarea activităților sociale și mâncatul sau băutul în public.
Astfel, cum putem defini cherofobia?
Deoarece nu este încă recunoscută ca o tulburare clinică, ne putem baza pe o interpretare din literatura psihologică. În revizuirea lor care examinează unde și de ce oamenii sunt contrarii fericirii, Joshanloo și Weijers (2014) sugerează că:
„Aversiunea față de fericire ar putea fi, de asemenea, utilă de considerat ca o atitudine generală susținută de o convingere generală cu privire la măsura în care este rațional să urmărești sau să eviți fericirea pentru sine sau pentru societatea cuiva.”
Să ne întoarcem atenția asupra de ce, pentru unii, fericirea este ceva de evitat.
Valoarea fericirii între culturi
Pentru a înțelege de ce unii oameni simt aversiune împotriva fericirii, putem începe prin a examina valoarea acordată fericirii în diferite culturi. În societatea occidentală, fericirea este adesea privită ca obiectivul final al vieții, unul „la care toți oamenii se străduiesc să ajungă” (Braun, 2001). Este considerat unul dintre cele mai importante obiective care ghidează viețile indivizilor. Această noțiune este susținută de date empirice, care indică faptul că nord-americanii apreciază foarte mult fericirea (Triandis, Bontempo, Leung și Hui, 1990).
În consecință, a existat o creștere demnă de remarcat a cercetărilor psihologice care investighează conceptul de fericire în ultimele decenii.
Cu toate acestea, cum apreciază alte culturi fericirea?
Pentru multe culturi non-occidentale, importanța fericirii este redusă sau cel puțin ia o poziție inferioară în comparație cu alte obiective sociale. Acest lucru se poate datora, în parte, faptului că fericirea personală este promovată în culturile individualiste, mai degrabă decât colectiviste.
De exemplu, în societățile individualiste, cum ar fi SUA și Europa de Vest/Nord, drepturile, libertatea și preferințele personale ale fiecărui individ sunt accentuate față de nevoile și așteptările unui grup, cum ar fi familia, grupurile de egali sau comunitatea (Suh & Oishi, 2002).
În schimb, în societățile colectiviste precum Asia de Est și America Centrală/de Sud, nevoile și aspirațiile unui grup important au prioritate față de principiile individului. Ca atare, în timp ce fericirea personală poate fi scopul principal pentru occidentali, alte culturi pun mai multă preț pe apartenență și armonie socială.
Rezultă că, dacă scopul principal al unei anumite culturi sunt relațiile sociale, fericirea personală poate să nu aibă atâta semnificație. Mai mult decât atât, fericirea personală poate fi chiar percepută ca dăunătoare armoniei sociale (Uchida, Norasakkunkit și Kitayama, 2004).
Ideea că fericirea poate să nu sublinieze întotdeauna binele social pune bazele conceptului de cherofobie. Cu toate acestea, găsirea păcii sociale și interioare nu este singura explicație a motivului pentru care indivizii pot avea o aversiune față de fericire și, așa cum vom arăta, acest lucru poate fi observat atât în culturile occidentale, cât și în cele non-occidentale.
Motive pentru aversiunea față de fericire
În revizuirea lor, care examinează unde și de ce oamenii sunt contrarii fericirii, Joshanloo și Weijers (2014) subliniază patru motive principale pentru acest concept:
1. Dacă ești fericit, este mai probabil să ți se întâmple lucruri rele.
Ai avut vreodată senzația, când lucrurile merg extrem de bine, că ceva rău trebuie să fie pe cale să se întâmple?
Convingerea că fericirea poate cauza sau poate fi urmată de tristețe sau evenimente adverse (”după bine, vine rău”), pare a fi o credință des întâlnită. De exemplu, într-un studiu calitativ al lui Uchida și Kitayama (2009), participanții japonezi au indicat că fericirea ar putea duce la consecințe negative, deoarece îi făcea neatenți la mediul înconjurător.
2. Frica de emoții intense
În mod similar, o linie separată de cercetare se concentrează pe „frica de emoție”, în care indivizii au anxietate cu privire la stările afective intense, deoarece se tem că își vor pierde controlul asupra emoțiilor sau asupra reacțiilor comportamentale la acele emoții (Melka, Lancaster, Bryant, Rodriguez & Weston, 2011).
3. Frica de pierdere a fericirii
O altă idee este că indivizii pot fi contrafericirii deoarece se tem de pierderea potențial devastatoare a fericirii nou atinse mai mult decât prețuiesc atingerea inițială (Ben-Shahar, 2002). Acest lucru este reflectat de un studiu calitativ al lui Pflug (2009) în care studenții germani au exprimat că fericirea intensă duce la nefericire ca răspuns la întrebări deschise.
4. A fi fericit te face o persoană mai rea
Unii indivizi, din culturile occidentale și non-occidentale, cred că a fi fericit poate face pe cineva mai rău (atât din punct de vedere moral, cât și din alt punct de vedere). Un exemplu propus de Ben-Shahar (2002), printre alții, este acela că oamenii se pot teme de fericire pentru că s-ar simți vinovați dacă ar atinge fericirea; adică, indivizii se pot simți oameni răi din punct de vedere moral, deoarece știu că alții suferă.
5. Exprimarea fericirii este dăunătoare pentru tine și pentru ceilalți
Pe lângă faptul că se simt fericiți, există credința în rândul unor indivizi și culturi că exprimarea fericirii ar trebui, de asemenea, evitată din cauza consecințelor sale potențial negative atât pentru individ, cât și pentru cei din jurul lor.
De exemplu, Ucida și Kitayam (2009) sugerează că pentru culturile din Asia de Est, afișarea exterioară a succesului și a fericirii poate provoca invidie, astfel încât afectul pozitiv asociat cu fericirea poate fi compensat de sentimentele negative de vinovăție și discordie.
În mod similar, în Rusia, indivizii ezită adesea să urmărească sau să demonstreze fericirea sau succesul din cauza credinței în „ochiul rău” – ideea că succesul vizibil poate duce la invidie sau suspiciune din partea altora, ducând la nenorocirea și nefericirea supremă a individului. (Haber, 2013; Sheldon et al., 2017).
6. Căutarea fericirii este dăunătoare pentru tine și pentru ceilalți
Ideea că urmărirea activă a fericirii poate avea consecințe negative există la indivizi din multe culturi. De exemplu, s-a susținut că o căutare îngustă a fericirii este centrată predominant pe sine, ceea ce poate determina oamenii să acționeze mai egoist, ducând la efecte dăunătoare asupra celorlalți (Ricard, 2011). Acest lucru poate opera, de exemplu, prin vătămarea pasivă a altora prin neglijare.
Rolul personalității în cherofobie
În timp ce aversiunea față de fericire a fost atribuită în mare măsură culturii, cercetările emergente indică, de asemenea, că factorii de personalitate pot modera relația dintre frica de fericire și experiența fericirii.
Într-un studiu realizat de Agbo și Ngwu (2017), participanții au completat măsuri de auto-raportare ale afectului, fricii de fericire și inventarul de personalitate Big Five (evaluând deschiderea, conștiința, extraversia, amabilitatea și nevroticismul), care a fost utilizat pe scară largă în cercetarea personalității (DeNeve & Cooper, 1998).
Ei au descoperit efecte diferențiate de moderare a personalității între afectele pozitive și negative.
În timp ce nivelurile mai ridicate de agreabilitate și nevrotism au întărit influența fricii de fericire asupra afectului pozitiv, niveluri mai ridicate de deschidere, conștiinciozitate și extraversie au fost asociate cu un efect slăbit.
În schimb, în afară de nivelurile mai ridicate de extraversie, care au subminat și efectul fricii de fericire asupra afectului negativ, frica de fericire și afectul negativ au fost legate pozitiv pentru toate dimensiunile personalității.
Simptome de cherofobie
În prezent nu există criterii de diagnostic pentru cherofobie; totuși, condițiile bazate pe frică sunt de obicei clasificate ca tulburări de anxietate în DSM-5.
Având în vedere acest lucru și luând în considerare elementele subliniate pe „Scala Fricii de Fericire” dezvoltată de Joshanloo (2013) și pe „Scala Fricii de Fericire” dezvoltată de Gilbert și colab., (2012), ne putem aștepta să observăm următoarele simptome la o persoană care se confruntă cu cherofobie:
1. Simptome cognitive:
• Să crezi că dacă te simți fericit te face o persoană rea
• Să crezi că a fi fericit va duce la ceva rău
• Să crezi că nu trebuie să-ți exprimi fericirea în cazul în care îi supără pe alții
2. Simptome comportamentale:
• Evitarea adunărilor sociale vesele
• Respingerea relațiilor sau oportunităților de viață care pot aduce fericire și succes
Evaluarea cherofobiei: 2 teste și scale
Cum măsurăm aversiunea față de fericire? La fel ca măsurarea fericirii și a bunăstării, aversiunea față de fericire a fost măsurată până acum prin auto-raportare.
Scala fricii de fericire – Joshanloo
Scala „Fricii de fericire ” a fost dezvoltată de Joshanloo (2013) pentru a investiga credința generală că experimentarea fericirii, în special în exces, poate fi percepută ca având consecințe adverse. Scala este alcătuită din cinci elemente, măsurate pe o scală Likert cu șapte puncte, care variază de la 1 („Super dezacord”) la 7 („Sunt de acord”), cu un scor total cuprins între 5 și 35. Scorurile mai mari indică o teamă mai mare de fericire.
Participanții sunt rugați să evalueze măsura în care sunt de acord cu următoarele afirmații:
• Prefer să nu fiu prea fericit pentru că de obicei bucuria este urmată de tristețe.
• Cred că, cu cât sunt mai vesel și mai fericit, cu atât ar trebui să mă aștept să se întâmple
lucruri rele în viața mea;
• Dezastrele urmează adesea norocului.
• Dacă ai parte de multă bucurie și distracție, vei provoca lucruri rele.
• Bucuria excesivă are unele consecințe negative.
Scala fricii de fericire – Gilbert
Cea de-a doua scară a fricii de fericire a fost dezvoltată de Gilbert și colegii săi (2012) pentru a explora percepțiile și anxietățile oamenilor în ceea ce privește sentimentul de fericire și sentimentele pozitive în general. Scala constă din nouă elemente măsurate pe o scală Likert de cinci puncte, care variază de la 0 („Nu îmi place deloc”) la 4 (Îmi place foarte mult”), cu un scor total variind de la 0 la 36. Scorurile mai mari indică o frică mai mare de fericire.
Participanții sunt rugați să evalueze măsura în care sunt de acord cu următoarele afirmații:
• Mi-e frică să mă las să devin prea fericit.
• Îmi este greu să am încredere în sentimentele pozitive.
• Sentimentele bune nu durează niciodată prea mult
• Simt că nu merit să fiu fericit.
• Să mă simt bine mă face să mă simt inconfortabil.
• Nu mă las prea entuziasmat de lucruri pozitive sau de realizări.
• Când ești fericit, nu poți fi niciodată sigur că nu ți se va întâmpla ceva rău.
• Îmi fac griji că, dacă sunt feticit, s-ar putea întâmpla ceva rău.
• Atunci când esti fericit, lași garda jos.
Cum putem depăși cherofobia?
Avem la dispoziție 2 opțiuni de tratament
Cherofobia nu este recunoscută ca o tulburare clinică de către DSM-5 și, ca atare, există o lipsă de opțiuni de tratament standard care sunt recomandate pentru această afecțiune.
Cu toate acestea, deoarece fobiile în general sunt clasificate ca tulburări de anxietate, dacă experiența de cherofobie a unui individ este debilitantă, există o serie de tratamente care pot fi adecvate.
1. Terapie cognitiv-comportamentală
Terapiile vorbite, cum ar fi consilierea, psihoterapia și tehnicile NLP sunt adesea modalități foarte eficiente de a gestiona fobiile. În special, cercetările indică faptul că terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este un tratament extrem de eficient pentru tulburările de anxietate (van Dis et al., 2020).
TCC îi ajută pe indivizi să identifice modele de gândire nefolositoare care le pot influența comportamentul și starea de spirit.
O abordare TCC deosebit de eficientă în tratamentul fobiilor este utilizarea tehnicilor de expunere. Terapia prin expunere ajută o persoană să-și confrunte în mod deliberat temerile, mai degrabă decât să le evite, prin expunere directă și repetată. Mecanismul operează prin desensibilizarea sau obișnuirea cu obiectul sau situația care provoacă frică.
Pe măsură ce o persoană se confruntă în mod repetat cu frica, anxietatea față de această frică este probabil să se reducă. De exemplu, în cazul cherofobiei, expunerea treptată la situații care provoacă bucurie poate ajuta la diminuarea anxietății față de fericire.
2. Sănătate mintală prin mindfulness
Intervențiile bazate pe mindfulness au arătat, de asemenea, efecte pozitive asupra rezultatelor anxietății (Blanck și colab., 2018). Înrădăcinată în filosofia budistă, mindfulness este dezvoltată prin tehnici de meditație care urmăresc să construiască o conștientizare continuă a momentului prezent pe parcursul vieții de zi cu zi (Kabat-Zinn, 2006).
Alte tehnici utile
Cei care suferă de cherofobie s-ar putea să nu-și găsească întotdeauna simptomele debilitante din punct de vedere clinic.
Ca atare, unele tehnici simple de auto-îngrijire pot ajuta la atenuarea anxietăților asociate cu sentimentele inconfortabile asociate cu experiența lor:
• Tehnici de relaxare
• Jurnalizarea
• Exercițiu fizic
Exercițiul de respirație liniștitoare este un instrument care poate ajuta la reducerea stresului și a anxietății. Tehnica presupune o concentrare pe respirație și pe aspectul emoțional liniștitor al acesteia, ceea ce poate duce la o reducere a tensiunii fiziologice.
Concluzie
Mulți dintre noi am simțit poate, la un moment dat, o teamă de a fi prea fericiți de teama că acest sentiment ar putea să nu dureze și că în cele din urmă ne putem confrunta cu dezamăgirea. Din orice unghi am privi cherofobia și indiferent de mediul nostru cultural, cu toții merităm să trăim o viață fericită. Aceasta nu este o opinie occidentalizată, ci o condiție de bază pe care toți oamenii, ar fi firesc și sănătos, să-și dorească să o atingă.
Cu toții ar trebui să fim mulțumiți și plini de experiențe care ne aduc sens, scop și succes și să nu lăsăm fricile să ”profite” de mintea noastră și să împiedice minunatele oportunități ale vieții.
