Shamanismul este o poveste despre povesti, despre vise. Ne vorbeste despre povestile familiei noastre, ne arata care este povestea noastra pe care o traim, care este visul in care se petrece viata noastra, in care ne implinim nevoile, dorintele, placerile, dar mai ales visul care ne face durerile reale. Samanismul este despre aceste dureri care fac parte dintr-o poveste pe care o putem schimba. Ne arata cum povestea noastra e povestea stramosilor nostri, e povestea transmisa din generatie in generatie si ne invata cum o putem schimba, cum putem transforma partile din visul predecesorilor nostri care nu ni se mai potrivesc, in noi vise, in noi povesti. Ne arata cum putem tese fire de poveste noua si ne invata sa o traim in deplina bucurie.
In Europa anilor 80` un preot misionar german pe nume Bert Hellinger, lasa in spate munca de pana atunci si devine psihanalist si psihoterapeut. El pune la punct un model de terapie numit “Constelatii Familiale” care vorbeste despre arborele nostru genealogic, despre povestile secrete, nelamurite, neplanse, s.a.m.d. ale stramosilor nostri pe care le retraim generatie dupa generatie fara sa stim motivul pentru care ni se intampla ceea ce ni se intampla. Aproape in acelasi timp, in alta parte a lumii, Alexandro Jodorowsky, om de teatru si dramaturg, scenarist si regizor, a avut aceeasi viziune a arborelui genealogic, a povestilor de familie si a necesitatii unei vindecari transgenerationale. Tot in anii 80`, medicul Anne Ancelin Schützenberger (care a lucrat in Scoala de la Palo Alto, in "Dinamica Grupurilor” a lui Kurt Lewin si impreuna cu personalitati ca Jacques Lacan, Françoise Dolto, Carl Roger, J.L.Moreno – parintele psihodramei de azi, Gregory Bateson), introduce in practica psihoterapeutica conceptul de transgenerational, vorbind despre “sindromul de aniversare” (repetare inconstienta a unei povesti de familie nerezolvate).
Insusi Sigmund Freud, desi pe finalul cercetarilor sale s-a concentrat mai mult asupra originii sexuale a nevrozelor, afirma la inceputul activitatii sale faptul ca fiecare dintre noi este determinat atat de triunghiul tata-mama-copil dar si de o cascada de influente venite din inconstientul stamosilor nostri, din intregul nostru arbore genealogic. Elevul lui Freud insa, Carl Gustav Jung duce mai departe acesta munca de cercetare si aduce multe din practicile shamanice, lucrul de grup, elemente de schimbare a perceptiei si eliberare a emotiilor in practica psihoterapeutica de astazi.
In medicina chineza si cea africana, spre deosebire de medicina occidentala, se ia in considerare boala in intreg contextul sau familial, genealogic, avand in vedere restabilirea unei ordini, a unui echilibru la nivel macro.
Asa cum arata astazi stiinta si toate formele de psihoterapie, in incostientul nostru sunt “instalate” programe ca intr-un computer, unele se instaleaza in urma experientelor proprii de viata, insa altele aparent nu au nici o legatura cu noi, dar ne trezim ca repetam povestea mamei, a tatalui, a unui bunic, unchi, var, s.a.m.d. Acestea sunt programele/povestile lor netraite pe deplin, neconsumate, neplanse cand era cazul si dintr-un fel de “onorare” a stramosilor nostri, le traim noi povestea in locul lor. Este o informatie prinsa in structura AND-ului nostru.
Asa cum psihologul, psihoterapeutul de azi, in lumina stiintei moderne si a noilor descoperiri, se concentreaza atat asupra situatiei evidente a clientului, cat si asupra factorilor care ar fi putut contribui la situatia respectiva, acesti factori fiind de cele mai multe ori portiuni din povestea clientului care in aparenta nu au legatura cu el, tot asa facea odinioara si shamanul in cortul lui, in mijlocul naturii (fiindca acela era atunci cabinetul lui de vindecator).
Shamanul facea deja instinctual acest lucru de secole intregi dintr-o intelepciune cumva ancestrala, dintr-o comuniune si o intelegere traita clipa de clipa cu natura, cu celelate fiinte, cu propriul spirit.
Shamanul face terapie de grup, face constelatii familiale si sedinte de psihodrama, schimba perceptia mentala si inerent emotiile neplacute, schimba povestea (“gestaltul” de azi) aplicand ceea ce astazi numim tehnici de psihoterapie cognitiv-comportamentale, rational-emotive, gestalt, hipnoza, NLP, experentiale si integrativiste.
Terapeutii de azi sunt vindecatorii de ieri, metodele de azi presupun hartie, pix, bricheta, pastile si laptop, cele de ieri, crengute, frunze, pietre, plante, foc si pamantul pe care stam chiar acum! Psihologii si medicii de azi de azi sunt shamanii, vracii, vindecatorii de ieri. Si acesta este cea mai buna dovada a transgenerationalului, intelepciunea si vindecarea este straveche, este adanc intiparita in fiinta noastra indiferent de timpul trait, se schimba doar forma, esenta este aceeasi.
Traim in fiecare clipa o poveste care ii are pe inaintasii nostri in ea. Putem schimba povestea, ne putem desprinde de ei, onorandu-i pentru invatatura transmisa, pentru “uneltele” de viata date noua si sa ne cream propria noastra poveste, mai curata, mai luminoasa, mai plina de bucurie pe care s-o dam mai departe urmasilor nostri.
Shamanul se apleaca cu urechea la pamant si asculta povestile, onoreaza inaintasii, scrie altele si merge mai departe in bucurie!
