Intr-o zi, inteleptul, asezandu-se pe locul sau de ceremonie, isi chema ucenicii si incepu sa le vorbeasca despre "Calea cea Mare". Maimuta era atat de incantata de cele ce auzea, incat incepu sa se ciupeasca de urechi si sa-si frece obrajii. Fruntea i se insenina, ochii ii radeau de bucurie si nu-si mai putea stapani neastamparul, dand din maini si batand din picioare. Inteleptul, vazand-o, se intrerupse si-i striga:
- La ce-ti foloseste sederea aci, daca in loc sa asculti, topai si joci ca un nebun?
- Eu ascult cu cea mai mare atentie, raspunse Maimuta. Dar, cum spui lucruri atat de minunate, nu-mi pot stapani bucuria de a le auzi. Asta-i singura pricina c-am inceput sa topai si sa joc. Te rog sa nu fii suparat pe mine.
- Prin urmare, iti dai seama de profunzimea spuselor mele! Dar de cat timp esti, ma rog, in pestera?
- S-ar putea sa-ti para ca sunt un neghiob, raspunse Maimuta, dar marturisesc ca nu stiu de cand sunt aici. Dar stiu ca atunci cand m-ai trimis prima data dupa lemne de foc, m-am urcat pe muntele din spatele pesterii, unde am dat de-o coasta acoperita in intregime cu piersici; ei bine, din piersicile acelea am mancat pe saturate de vreo sapte ori.
- Acesta-i Muntele-Florilor-de-Piersici, spuse inteleptul. Daca ai mancat de sapte ori piersici, inseamna ca te afli aici de sapte ani. Spune-mi acum, ce fel de intelepciune doresti sa inveti de la mine?
- Las la alegerea ta, raspunse Maimuta. Orice fel de intelepciune - mi-e totuna.
- Sunt trei sute saizeci de scoli de intelepciune, adauga inteleptul, si toate duc la desavarsirea de sine; pe care dintre acestea vrei s-o urmezi?
- Pe aceea pe care o vei socoti cea mai potrivita pentru mine. Sunt numai ochi si urechi.
- Bine, atunci ce-ai spune, de pilda, daca te-as invata Magie? Ai vrea?
- Ce fel de intelepciune este Magia? intreba Maimuta.
- Inseamna sa poti sa chemi duhuri, sa calaresti pe pasarea Phoenix, sa faci prorociri amestecand tulpini de coada-soricelului, sa inveti cum sa ocolesti nenorocirile si cum sa-ti cauti fericirea.
- Dar as putea trai vesnic? intreba Maimuta.
- Hotarat, nu! spuse inteleptul.
- In cazul acesta, scoala nu-i buna pentru mine.
- Atunci, ce-ai spune daca te-as invata Filozofia naturii? il intreba iarasi inteleptul.
- Dar asta ce mai inseamna? raspunse Maimuta.
- Inseamna sa cunosti invataturile dualistilor, pe cele ale doctorilor in medicina, inseamna sa citesti scripturile, sa spui rugaciuni, sa inveti cum, la un simplu semn sa-i faci pe discipoli si adepti sa se stranga in jurul tau…
- Voi trai, insa, vesnic? intreba Maimuta.
- Daca numai asta doresti, tare mi-e teama ca filozofia nu este pentru tine mai mult decat o proptea la un perete.
- Stapane, raspunse Maimuta, eu sunt un om simplu, si nu inteleg vorbele astea mari. Ce vrei sa spui prin "proptea la un perete"?
- Atunci cand oamenii ridica o cladire, spuse inteleptul, si vor s-o faca mai trainica, ei ii sprijina zidurile cu un stalp. Vine totusi o zi cand acoperisul se prabuseste, iar stalpul putrezeste si el.
- Dar asta nu prea miroase a viata lunga, raspunse Maimuta. Asadar, nu voi invata filozofie!
- Ce parere ai avea atunci despre ascetism?, spuse inteleptul.
- Dar asta ce mai e? intreba Maimuta.
- Asta inseamna hrana saraca, sa te abtii de la vorba si de la orice fapta si sa stai nemiscat, intins pe pamant sau in picioare.
- Dar voi trai vesnic? intreba iarasi Maimuta.
- Roadele ascetismului raspunse inteleptul, nu sunt mai bune decat argila nearsa in cuptor.
- Vad ca memoria iti este cam scurta, zise Maimuta. Doar ti-am spus adineauri ca nu pricep acest fel de a vorbi! Ce vrei sa spui prin "argila nearsa in cuptor"?
- Caramizile si olanele din argila, vorbi inteleptul, daca nu sunt arse in cuptor, vine o zi cand incep ploile si atunci sunt luate de apa.
- Nici asta nu fagaduieste prea mult pentru viitor, spuse Maimuta. Asadar, cred ca n-am sa-mi dau osteneala nici cu ascetismul.
- Ai putea incerea atunci sa inveti unele exercitii, propuse inteleptul.
- Ce intelegi prin asta?
- Diferite forme de minuni, zise inteleptul, cum ar fi de pilda "Sa culegi in si sa-l contopesti in yang, "Sa tragi cu arcul slobozind catapulta", "Sa te freci pe buric si sa nu mai rasufli". Apoi, sunt unele practici alchimiste, cum ar fi "Explozia magica". "Sa arzi trestii si sa traznesti trepiedul", "Sa obtii plumb rosu", "Sa topesti piatra de toamna" si "Sa bei laptele miresei".
- Si toate astea ma vor face sa traiesc vesnic? intreba Maimuta.
- A crede una ca asta, este totuna cu a incerca sa pescuiesti luna din apa.
- Iar incepi? Ce intelegi, ma rog, prin "a pescui luna din apa"?
- Cand luna se afla pe cer, lamuri inteleptul, ea se oglindeste in apa si arata ca si cand ar fi adevarata. Dar daca incerci sa pui mana pe ea, iti dai seama ca nu este decat inselaciune.
- Nici asta nu-mi pare sa fie ceva prea bun, spuse Maimuta. Prin urmare, n-am sa invat nici exercitii d-astea.
- Ei, asta-i buna! striga inteleptul, si, coborand de pe locul unde sedea, apuca nuiaua si aratand spre Maimuta, spuse:
- Maimuta puturoasa! Asta nu vrei, aia nu vrei, dar ce-ai dori sa-nveti, as vrea sa stiu?
Si, vorbindu-i astfel, o lovi de trei ori in cap. Isi duse apoi mainile la spate, indreptandu-se grabit spre camera lui, si dupa ce spuse celor de fata sa plece, zavori usa dupa el.
Invataceii se intoarsera maniati spre Maimuta si incepura s-o ocarasca:
- Maimuta ticaloasa! Asa socotesti tu ca trebuie sa te porti? Stapanul vrea sa te invete, iar tu in loc sa-i fii recunoscatoare, faci nazuri. Acum se simte foarte jignit de purtarea ta si nu se stie cand o sa se mai intoarca la noi.
Invataceii erau toti peste masura de maniosi si-si varsau acum focul pe Maimuta. Maimuta nu se arata insa deloc nelinistita, ba le raspunse c-un ranjet batjocoritor. Pasamite ea se pricepea sa talmaceasca semnele tainice, si de aceea nici nu raspunse vorbelor manioase, nici nu incerca sa se apere. Ea intelesese ca stapanul, lovind-o de trei ori, ii daduse intalnire la a treia straja, si ca, plecand cu mainile la spate, ii daduse de stire sa-l caute in incaperile lui pe ascuns. Zavorarea usii insemna ca trebuie sa vina pe ocolite, pentru a fi initiata in tainele invataturii.
Pana se sfarsi ziua, Maimuta se zbengui impreuna cu ceilalti invatacei prin fata pesterii, asteptand cu nerabdare caderea noptii. Cum se intuneca, se duse sa se culce ca si ceilalti, la locul ei obisnuit. Inchise apoi ochii si se prefacu ca doarme, rasufland usor si regulat.
In munti nu sunt strajeri care sa bata sau sa anunte orele de straja. Singurul lucru ce-i ramanea de facut Maimutei era deci sa-si numere rasuflarile. Si, cand socoti ca trebuie sa fie ora sobolanului (de la 11 seara pana la 1 noaptea), se ridica incet, isi lua repede hainele, deschise usor usa din fata, isi lasa tovarasii adormiti si, facand un ocol, ajunse la usa Stapanului. Usa era intredeschisa.
"Acum sunt sigur ca mi-a dat sa inteleg ca vrea sa ma initieze", isi spuse in sinea sa Maimuta. "De asta a si lasat usa deschisa."
Se strecura deci in camera. Inteleptul sta ghemuit in pat, cu fata la perete. Nu indrazni sa-l trezeasca, ci ingenunche langa pat. Dar, dupa foarte putin timp, acesta se trezi, isi intinse picioarele si incepu sa vorbeasca singur, in soapta:
Greu, foarte greu! ma napadeste-o teama,
Calea e taina tainelor, secretul cel mai de seama!
Deci nu umbla, cu inima necugetata,
Cu elixirul cel de aur, niciodata,
Asa cum ai umbla c-un fel de jucarie.
De-ncredintezi cui e nedemn ca sa le stie
Ascunsele-adevaruri, marile mistere,
O grea otrava va fi vorba ta si fiere,
In gura limba ti se va usca-n vecie.
- Stapane, zise Maimuta, dandu-si seama ca inteleptul s-a trezit, am venit mai adineauri si m-am asezat aici in genunchi.
Recunoscandu-i vocea, inteleptul dadu asternutul la o parte si se ridica in capul oaselor.
- Maimuta ticaloasa! De ce nu dormi unde ti-e locul si vii la mine sa-mi sperii somnul?
- In predica de azi, raspunse Maimuta, mi-ai poruncit sa vin la a treia straja, pe ascuns, pentru initiere. De aceea am cutezat sa vin de-a dreptul langa patul tau.
Inteleptul, auzind acestea, fu incantat si gandi in sinea sa:
"Invatacelul asta trebuie sa fie, fara indoiala, asa cum spune el, o creatie naturala a cerului si pamantului. Altfel, nu mi-ar fi putut talmaci semnele mele tainice."
- Aici suntem singuri, urma Maimuta, si nu ne-aude nimeni. Fie-ti mila de mine si invata-ma Calea Nemuririi. N-am sa uit niciodata bunatatea ta.
- Pentru ca ti-ai dovedit chemarea pentru asta, talmacind semnele mele tainice, vino mai aproape si asculta cu luare-aminte. Am sa-ti dezvalui taina Nemuririi.
Maimuta se izbi cu capul de pamant ca sa-si arate recunostinta, isi desfunda bine urechile si ingenunchind langa pat, astepta cu toata atentia.
Inteleptul incepu sa recite:
Nu irosi, pastreaza bine izvoarele vietii tale,
Vorbesc de suflet si de spirit si de prelunga rasuflare.
Pazeste-ti-le de aproape si apara-le cat mai tare,
Aceasta-i tot ce poti afla si-ti dau eu ca-nvatator.
Broasca testoasa fie-ti pilda si sarpele-ncolacitor.
Atat de bine sunt inchise si invelite de-al lor scut,
Incat izvoarele vietii le sunt mereu ca la-nceput.
Chiar daca Lotusul de Aur l-ai pune-n miezul unui rug,
Unicele Cinci Elemente se schimba, dar nu se distrug,
Se-mbina altfel, se combina si un nou rost redobandesc.
Deci daca tu astfel vei face, un Buddha vei ajunge-n pace,
Sau un Nemuritor ceresc.
La auzul celor spuse de intelept, intreaga faptura a Maimutei se cutremura. Si le intipari bine in memorie, multumi cu umilinta si iesi pe furis precum venise.
Pe cer, dinspre rasarit se ivea lumina palida a zorilor. Maimuta se intoarse pe acelasi drum pe care venise, deschise incet usa din fata si merse la culcusul sau, foind intr-adins asternutul, ca sa-si trezeasca tovarasii.
- Sculati-va! le striga ea. S-a facut ziua!
Ceilalti invatacei, care dormisera in acest timp, nici nu stiau ca Maimuta dobandise secretul iluminarii.
Timpul a trecut repede. Dupa vreo trei ani, inteleptul urca iarasi pe locul lui impodobit cu pietre scumpe ca sa predice discipolilor. Tema aleasa trata despre "Invelisul infatisarilor exterioare". Deodata insa, se intrerupse si intreba:
- Unde-i discipolul "Cunoscatorul-Vacuitatii"?
Maimuta ingenunche atunci in fata lui si raspunse:
- Aici sunt!
- Pana unde ai ajuns cu invatatura? intreba inteleptul.
- In ultimul timp, raspunse Maimuta, fiinta mea spirituala s-a inaltat mult, iar izvoarele vitale ale puterii mele se intaresc mereu, tot mai mult.
- Atunci, ii spuse inteleptul, nu-ti mai ramane de invatat decat cum sa te feresti de cele trei calamitati.
- Poate ca n-am priceput bine, raspunse Maimuta ingrozita. Dar eu am crezut ca tainele pe care le-am invatat ma vor ajuta sa traiesc vesnic si ma vor apara de foc, de apa si de orice rau! Nu inteleg, dar, ce vrei sa spui cu cele trei calamitati!
- Ce-ai invatat pana acum, zise inteleptul, te va ajuta sa-ti pastrezi infatisarea tanara si sa-ti prelungesti viata. Dar dupa cinci sute de ani, cerul va slobozi pe pamant un fulger care, daca nu vei avea istetimea sa i te feresti din cale, te va nimici.
Dupa alti cinci sute de ani, cerul va trimite pe pamant un foc, care te va mistui. Focul acesta este de o natura deosebita. Nu este un foc obisnuit si nici foc ceresc, ci este un foc care porneste dinauntrul tau, care iti va mistui maruntaiele si-ti va preface tot trupul in cenusa, si toti cei o mie de ani ai tai de desavarsire in desertaciune.
Dar sa zicem ca vei scapa si de asta. Peste alti cinci sute de ani insa, va veni si va sufla asupra ta un vant napraznic. Acest vant nu va fi insa nici vant din rasarit sau din miazazi, nici vant din apus sau din miazanoapte, nici vant cu mireasma de flori sau de salcie, si nici vant cu mireasma de molifti sau de bambusi. Va fi un vant care va sufla de jos in sus, iti va patrunde in maruntaie, va trece prin diafragma si va iesi prin cele noua deschizaturi ale trupului. Acest vant topeste carnea si oasele, si astfel intreg trupul dispare. Trebuie sa ajungi, prin urmare, sa te poti feri de aceste trei calamitati.
La auzul spuselor inteleptului, de groaza, Maimutei i se facu parul maciuca. Se prosterna si zise: Te implor, fie-ti mila de mine si invata-ma cum sa ma feresc de aceste calamitati si nu voi uita niciodata bunatatea ta.
- N-ar fi greu, spuse inteleptul, daca infatisarea ta ar fi la fel ca a celorlalti.
- Capul mi-e rotund si priveste in sus spre cer, iar talpile-mi sunt drepte si pasesc pe pamant, zise Maimuta. Am noua deschizaturi, patru membre, cinci organe interne in partea de sus a corpului si sase in partea de jos, la fel ca toti oamenii.
- E adevarat ca semeni cu oamenii in multe privinte, ii spuse inteleptul, dar ai falcile prea mici.
Intr-adevar, maimutele au obrajii scobiti si botul ascutit.
Maimuta isi pipai atunci fata si spuse razand:
- Stapane, e adevarat ca am unele lipsuri, dar nu uita ca am si ceva mai mult decat ei; am niste pungi sub falci, pe care s-ar cadea sa mi le pui la socoteala ca ceva ce lipseste oamenilor.
- Ai dreptate, spuse inteleptul. Atunci, uite: sunt doua cai prin care poti scapa de asemenea calamitati. Ti-o vei alege sau pe una, sau pe cealalta. Una este Tactica-Polonicului-Ceresc, care se compune din treizeci si sase de feluri de transformari, iar cealalta este Tactica-Masurarii-in-Lupta pe pamant, care se compune din saptezeci si doua de feluri de transformari.
- Tactica celor saptezeci si doua de transformari pare sa fie mai buna, spuse Maimuta.
- Atunci, vino sa te invat formula, ii zise patriarhul. Si sopti la urechea Maimutei o formula magica.
Regele-Maimuta era deosebit de inzestrat ca sa poata pricepe si sa tina minte orice. Incepu, asadar, sa practice formula incredintata si, dupa ce exersa singur ceva vreme, ajunse sa stapaneasca in mod desavarsit toate cele saptezeci si doua de transformari.
Intr-o buna zi, pe cand inteleptul si discipolii sai se aflau in fata pesterii si admirau privelistea de seara, inteleptul intreba pe Maimuta:
- Ei, cum merge treaba, Maimuta?
- Datorita bunatatii tale, raspunse Maimuta, truda mea a fost incununata cu succes. Nu numai ca mi-am insusit toate transformarile, dar pot sa si zbor.
- Ei, ia arata-mi cum faci! ii zise inteleptul. Maimuta isi alatura picioarele, sari cam saizeci de ci in aer si dupa ce ajunse pana in nori, se lasa jos in fata inteleptului. In tot timpul zborului, nu strabatuse mai mult de trei li.
- Stapane, intreba Maimuta, nu-i asa ca asta inseamna sa zbori pe nori?
- Eu as numi-o mai degraba o tarare pe nori, zise inteleptul razand. O veche zicatoare spune: "Un Nemuritor pleaca intr-o dimineata de la Marea-din-Nord si pana seara este la U-Tsang". Asadar, daca socotesti cat timp ti-a trebuit ca sa faci doar doi li, asta abia daca inseamna o tarare pe nori.
- Ce inteles are zicatoarea cu Marea-din-Nord si U-Tsang? intreba Maimuta.
- Intelesul este ca un adevarat zburator pe nori, il lamuri inteleptul, pornind dis-de-dimineata de la Marea-din-Nord, poate trece peste Marea-din-Rasarit, Marea-din-Apus si Marea-din-Miazazi si sa ajunga iarasi pe pamant la U-Tsang - adica inapoi langa Marea-din-Nord. Cu alte cuvinte, sa zbori pe nori inseamna sa faci ocolul celor patru mari in aceeasi zi.
- Pare sa fie un lucru foarte greu, raspunse Maimuta.
- Nimic nu-i greu pe lume, spuse inteleptul. Numai mintea noastra ingreuneaza lucrurile.
- Stapane, relua Maimuta prosternandu-se, ai putea sa faci o treaba buna cu mine. Pentru ca tot ai vorbit de asta, ajuta-ma sa invat si mestesugul de a zbura pe nori. Si n-am sa uit niciodata cat de mult iti datorez.
- Cand Nemuritorii zboara pe nori, spuse patriarhul, ei stau cu picioarele incrucisate si pornesc drept in sus din aceasta pozitie. Tu faci cu totul altfel - iti lipesti picioarele si apoi sari. Da, am sa-ti arat chiar acum in ce fel trebuie sa faci ca sa zbori pe nori cu adevarat. Uite, ai sa inveti Trapezul-pe-nori.
Si inteleptul o invata, spunandu-i:
- Stai cu picioarele incrucisate, fa [asa si pe dincolo], si un singur salt te va duce invartindu-te o suta opt mii de li. Auzind acestea, ceilalti invatacei incepura sa rada si sa glumeasca intre ei, spunand:
- Maimuta are noroc. Daca invata mestesugul asta, o sa poata sa duca depese, sa imparta scrisori si sa vesteasca porunci. Intr-un fel sau altul, va putea oricand sa-si castige traiul.
Inserase de-a binelea. Inteleptul si invataceii mersera la culcare. Maimuta insa petrecu toata noaptea exersand Trapezul-pe-nori, astfel incat pana la ziua, era pe deplin stapana si pe acest exercitiu si putea calatori prin spatiu oriunde ar fi vrut.
.....................
Intr-o zi de vara, in timp ce discipolii isi pregateau temele la umbra unui molift, unul dintre ei ii zise Maimutei:
- Asculta, Maimuta, ce-ai facut tu intr-o incarnare anterioara ca sa fi meritat sa-ti spuna deunazi stapanul la ureche formula tainica a ocolirii celor trei calamitati? Acum vad ca stapanesti toate transformarile.
- La drept vorbind, zise Maimuta, datorez mult stapanului nostru pentru invatatura ce mi-a dat, insa si eu am exersat din greu zi si noapte, iar acum iata am ajuns sa le pot face pe toate.
- N-ai vrea, spuse unul dintre invatacei sa ne faci si noua o mica demonstratie?
Auzind aceasta Maimuta se simti foarte magulita si dornica sa-si arate puterile.
- Dati-mi o tema spuse ea. In ce vreti sa ma transform?
- Ce-ai zice daca te-ai transforma intr-un molift? spusera ei.
Maimuta murmura ceva, se scutura si de indata se transforma intr-un molift.
Discipolii batura din palme si izbucnira in aplauze zgomotoase. "Bravo, bravo!" strigau cu totii. Si se isca o harmalaie atat de mare ca inteleptul, auzind, iesi afara, tragandu-si batul dupa el.
- Cine face atata zgomot? intreba el.
Cat ai clipi din ochi, discipolii se potolira, si, potrivindu-si vesmintele, se apropiara de el pocaiti. Maimuta se preschimba in chipul ei adevarat si, strecurandu-se printre ceilalti, ii spuse:
- Preavenerabile stapan, ne pregateam lectiile aci afara. Te asigur ca n-a fost vreun zgomot deosebit.
- Las' c-am auzit eu cum zbierati cu totii, zise furios inteleptul. Nu parea deloc a fi zgomot de oameni care studiau. Sa-mi spuneti ce faceati aici de radeati si strigati atata.
- Ca sa va spun drept, zise unul dintre ucenici, Maimuta ne arata in gluma o transformare. Ii cerusem sa se preschimbe intr-un molift si a executat aceasta preschimbare asa de bine, incat am aplaudat-o cu totii. Acesta a fost zgomotul pe care l-ai auzit. Sper c-o sa ne ierti.
- Plecati de-aici cu totii! - striga inteleptul - iar tu, Maimuta, vino incoace! Cum de-ai fost in stare sa te joci cu puterile spirituale, preschimbandu-te in... In ce? Intr-un molift? Crezi ca eu ti-am dat invatatura ca sa te grozavesti in fata altora? Daca ai vedea pe altcineva preschimbandu-se intr-un arbore, nu l-ai intreba pe loc cum a facut? Atunci, daca pe tine te vad altii facand asta, n-or sa-ti ceara sa le spui cum faci? Si daca iti va fi frica sa le ascunzi, ai sa tradezi taina; iar de nu le-o vei spune, vei fi desigur chinuita ca sa le-o spui. Cum vezi, te-ai varat intr-o mare primejdie.
- Imi pare foarte rau, spuse Maimuta.
- N-am sa te pedepsesc, ii spuse inteleptul, dar nu mai poti ramane aici.
Maimuta izbucni atunci in lacrimi.
- Unde sa ma duc? intreba ea.
- Cred ca inapoi de unde ai venit, spuse inteleptul.
- Adica, sa ma intorc in Pestera-Perdelei-de-Apa din Ao-lai!?
- Da, spuse inteleptul, si intoarce-te cat poti mai repede daca ti-e scumpa viata. Oricum, un lucru e sigur: aici nu mai poti ramane!
- De douazeci de ani sunt plecat de-acasa, spuse Maimuta, si marturisesc c-as fi foarte multumit sa-mi mai revad supusii mei, maimutele. Dar nu pot pleca de-aici pana ce nu-mi voi arata recunostinta pentru toata bunatatea pe care ai dovedit-o fata de mine.
- N-am nevoie de recunostinta nimanui, spuse inteleptul. Tot ce-ti cer este ca de vei ajunge in vreo incurcatura, sa nu cumva sa-mi pomenesti numele.
Maimuta isi dadu atunci seama ca nu mai era nimic de facut. Se inclina, asadar, in fata inteleptului si-si lua ramas bun de la tovarasii sai.
- Oriunde ai sa mergi, ii spuse inteleptul la plecare, sunt sigur ca nu vei ajunge la nimic bun. Asa ca tine minte: daca te vei gasi in incurcatura, iti interzic sa spui cumva ca esti discipolul meu. Daca ai sa sufli o vorba despre asta, te voi jupui de viu, iti voi face praf oasele si-ti voi izgoni sufletul in Al-Noualea-Strafund-al-Intunericului, unde va ramane zece mii de ere.
- Jur ca n-am sa suflu o vorba despre tine, fagadui Maimuta. Voi spune ca am descoperit totul singura.
Apoi isi lua ramas bun, se indeparta, facu o pasa magica, si porni pe Trapezul-pe-nori drept inspre Marea-din-Rasarit.
Adaptare dupa un scurt fragment din: U Ceng-en, Calatorie spre Soare-Apune
Sursa: http://www.tititudorancea.com/