Un batran maestru Zen, pe numele sau Nonoko, traia singur intr-o coliba la poalele unui munte. Intr-o noapte, in timp ce Nonoko era in meditatie, un strain dadu buzna in coliba si agitandu-si amenintator sabia, ii ceru lui Nonoko banii. Nonoko ii raspunse barbatului fara sa-si intrerupa meditatia: “Toti banii mei sunt intr-un castron de pe raftul de colo. Ia tot ce-ti trebuie dar lasa-mi cinci yeni. Trebuie sa-mi platesc taxele saptamana viitoare”.
Strainul goli castronul si apoi arunca cinci yeni inapoi in el. A mai luat si o vaza pretioasa pe care a gasit-o pe raft. “Ai grija cu vaza aceea” – spuse Nonoko. “Se poate sparge usor”.
Strainul privi inca o data prin incaperea saracacioasa inainte sa plece. “N-ai spus multumesc” – zise Nonoko. Barbatul ii spuse multumesc si pleca.
A doua zi in tot satul era mare tulburare. Multi sateni sustineau ca fusesera jefuiti. Cineva observa ca de pe raftul din coliba lui Nonoko lipsea vaza si l-a intrebat pe acesta daca si el fusese victima hotului.
“O, nu.” – zise Nonoko. “I-am dat vaza si niste bani unui strain. Mi-a multumit si a plecat. Era un tip destul de placut, dar putin cam neatent cu sabia lui.”
de Anthony de Mello