Invidia, un sentiment des intalnit si deranjant la prima vedere. Vorbeam cu o prietena acum cateva zile si-mi spunea ca o face sa sufere invidia si mai ales reactiile altora pornite din invidie. Are rost sa suferim noi pentru invidia altora? Haideti sa analizam putin situatia:

“Pe cei care merg in soare ii urmeaza in mod necesar umbra; iar pe cei care pasesc prin glorie ii insoteste invidia.”, Socrate

Zice in DEX ca invidia inseamna: 1. A privi cu invidie pe cineva sau reusita, bunastarea, calitatile altuia; a pizmui. 2. A dori, a ravni, a pofti ceva ce apartine altuia.

Deci cu alte cuvinte a fi invidios inseamna a te uiti in “curtea” altuia si sa simti furie, tristete si neputinta ca tu nu ai lucrul, persoana, situatia lui, etc.

Cel mai probabil cu totii am fost de cateva ori in viata tinta manifestariilor provenite din invidie. Poate ca au fost momente in care noi insine am simtit asta in anumite momente din viata. E bine de inteles ca invidia doare in primul rand pe cel invidios, il roade pe interior clipa de clipa, ii provoaca insomnii, stari de anxietate, stari depresive, o furie care-l indeamna la comportamente disfunctionale in primul rand pentru el/ea insusi/insasi.

Ce se intamapla de fapt cu persoanele invidioase?

1.      Au o stima de sine scazuta, nu sunt impacate cu imaginea lor, cu viata lor, cu fizicul lor, cu cercul de prieteni, cu situatia lor financiara, sociala, relationala s.a. aspecte ale vietii, au acumulat frustrari in timp, sunt persoane nesigure pe ele, cu incredere mica in propriile forte.

2.      Sunt persoane stapanite de frica: frica de prezent, frica de viitor, frica de propria neputinta, frica de a nu fi indepartat, frica de a nu primi acceptare, respect, iubire, sprijin s.a. de la cei din jur.

3.      Sunt persoane stapanite de lene. Da, lene! Persoanele invidioase nu sunt dispuse sa urmeze caile de dezvoltare si evolutie pe care le urmeaza cei care au succes. Cei invidiosi nu sunt dispusi sa plateasca pretul succesului si anume o doza de efort si de renuntare in anumite momente la un soi de confort si atunci se multumesc doar sa invidieze.

“Sa nu ravnesti niciodata la munca altcuiva, daca nu esti pregatit sa accepti si raspunderea pe care o presupune postul respectiv.”, W. Clement Stone

In concluzie, invidia vizeaza doar persoanele care au reusit ceva in viata, doar persoanele care au reusit sa-si atinga obiectivele, doar pesoanele care au fost dispuse sa faca un minim de efort sau uneori chiar unul mai mare pentru a investi in reusita!

Invidia este doar exprimata in mod penibil, mod penibil care vine dintr-o suferinta interioara a invidiosului neconstientizata si nerezolvata, insa in esenta,

invidia este cea mai pura si sincera forma de apreciere!

 

 

 

Go to top