Alaturi de factorii psiho-emotionali, extinderea fenomenului bullying se datoreaza si educatiei cu tendinta spre obedienta exagerata, care are la baza nevoia de a corespunde, a de a fi acceptat, integrat, valorizat, doar ca este adesea exagerata ca atitudine. Poate veni si din resturile de mentalitate ale comunismului in care asa ni se cerea, poate veni dintr-o educatie de acest tip a parintilor care fara sa vrea o transmit ca atare copiilor mai departe. Insa, de multe ori obedienta exagerata este transmisa si acceptata dintr-un sentiment interior al pasarii responsabilitatii, al faptului ca la un moment dat responsabilitatea pentru ceea ce se intampla va cadea in spatele agresorului. Cei care agreseaza/hartuiesc pot fi atat copiii colegi ai copilului, cat si adultii reprezentati de cadrele didactice.
Cum este copilul care devine victima acestui fenomen?
Este un copil cu incredere scazuta in sine, insuficient acceptat, valorizat, incurajat, aspect intarit si mai mult de bullying. Este copilul invatat cu o obedienta extrema, cu grija de a nu-i supara pe ceilalti, cu grija de a fi acceptat social. El isi insuseste postura victimei (triunghiul dramatic Karpman) si manifesta o gandire iluzorie intr-o instanta exterioara care “vede si pedepseste” la un moment dat, fapt care-i poate amana nedorit momentul in care sa spuna ce se intampla si sa ceara ajutor.
Acest copil poate antrena in jurul lui “salvatori” care si ei ii pot crea la randul lor senzatia ca este agresat prin intentiile lor insistente de ajutor.
Uneori, ca adult, victima va deveni agresor la randul ei din frica de a nu trai din nou abuzul sau dintr-un sentiment interior de razbunare fata de nedreptatea vietii.
Cum este copilul agresiv?
Este de asemenea un copil cu incredere scazuta in sine, dar care alege sa-si implineasca nevoile interioare de acceptare, respect, integrare, adoptand rolul persecutorului. El actioneaza din frica de a nu fi perceput ca fiind “slab” si repeta de multe ori un model vazut acasa, un model de agresivitate fizica, verbala, psihica si de atitudine sau un model de absenta a parintelui care-l detemina “sa se descurce singur”. Acest model il invata ca insufland frica poate obtine mai usor aprecierea celorlalti si alte beneficii.
Cele patru mari aspecte care favorizeaza aparitia fenomenulul de bullying:
1. Dezechilibrul emotional al colegului "agresor" sau al cadrului didactic
2. Educatia extrem obedienta a copilului si increderea lui in sine scazuta
3. Lipsa de ascultare, linistire, acceptare a copilului acasa si a unui model parental sanatos emotional
4. Copii care sunt foarte bine si emotional si ca model familial, dar cad victime fenomenului de bullying pentru ca sunt prieteni cu “victimele”
Ce solutii sunt?
1. Cautarea de solutii pentru recapatarea echilibrului emotional si gasirea resursele interioare necesare pentru a obtine acceptare, respect, atentie pe cai sanatoase, atat elevul (victima si agresor), cat si adultul (profesor si parinte).
2. Reducerea educatiei de tip comparativ si extrem obedient
3. Centrarea mai mare pe ascultare
4. O atitudine intelegatoare, de acceptare, de incurajare a copilului in toate aspectele si in special in privinta carora observam ca manifesta ingrijorare
5. Oferirea unui model echilibrat parental
6. Luarea de atitudine atunci cand constatam fenomenul de bullying, atat fata de coleg (prin discutii cu adultii implicati), cat si fata de profesor/educator, deoarece copilul are nevoie sa se simta aparat si in siguranta cu membrii familiei lui