Dus la extrem sau mentinut pentru o perioada nejustificata de timp, vinovatia este un sentiment nociv,  dar poate fi si una dintre cele mai comune arme de manipulare emotionala.

Manipularea prin santaj emotional exista la tot pasul iar multi oameni nici nu-si dau seama ca sunt manipulati in acest mod.


Copilaria

Primul moment al vietii noastre in care putem “beneficia” de acest mod de manipulare este copilaria. Parintii au observat eficienta sentimentului de vinovatie in educarea copiilor, doar ca efectele secundare ale acesteia nu sunt tocmai de dorit. Vinovatia care incarca umerii copiilor ii poate urmari in viata adulta, cand aceste persoane devin la randul lor “vajnici” manipulatori (puterea exemplului functioneaza!) si in acelasi timp, persoane care se lasa manipulate si influentate cu o foarte mare usurinta DOAR PENTRU CA ASA SUNT OBISNUITI.

Iata cateva exemple in acest sens:

  • “Manaca tot din farfurie, nu-ti lasa norocul acolo!”. De teama sa nu-ti lasi norocul mananci, si mananci … un timp, pana nu mai poti manca si strigi in gura mare: “mai da-l incolo de noroc ca-mi vine sa vomit!”. Nu mai punem la socoteala ca acest copil, de cate ori nu poate termina tot din farfurie, “stie” ca nu va mai avea noroc in viata si va functiona ca atare.
  • “Am facut totul pentru tine si tu, cum imi multumesti?”, totul insemnand ca i-a asigurat o locuinta, hrana, haine, cele necesare pentru scoala ... adica lucruri care intra in activitatea normala a unui parinte care-si iubeste copilul.
  • “Te-am facut, te-am crescut, tu trebuie  sa ai grija de mine la batranete!”. E firesc ca cei batrani sa fie respectati si ingrijiti de copii lor, dar punand problema in acest fel se pare ca am hotarat sa facem copii nu in scopul nobil de a aduce o viata pe lume ci doar pentru a ne asigura o “pensie” linistita. Mai mult, acest copil se va simti vinovat toata viata pentru ca nu poate avea suficienta “grija” de parintii sai si nu-si va trai viata asa cum simte pentru ca va cara in spate “datoria” de “a avea grija” si nu oricum ci in felul in care inteleg parintii sai acest lucru.
  • Poate ai luat o nota mica, ai picat un examen, sau ai pierdut ceva. Atunci apare comentariul: “nu esti bun/a de nimic, nu vei face nimic in viata!”. Este un mesaj care, poate, se vrea motivant, dar nu face decat sa adanceasca un sentiment de vinovatie care te va urmari toata viata si este posibil ca in momentele in care nu-ti iese totul asa cum vrei, sa-ti repeti mai mult sau mai putin constient: “aveau dreptate parintii mei! nu sunt bun/a de nimic!” Mai mult, cu toate ca momentul a trecut, oamenii isi petrec cateodata ani intregi regretand ceva ce s-a consumat cu mult timp in urma si ale carui rezultate nu mai pot fi schimbate. Permit gandurilor si sentimentelor distructive sa-i macine in continuare si astfel raman blocati in trecut, intr-un fals sentiment de neputinta in loc sa traiasca in prezent si sa faca ceva constructiv.
  • Si cele mai distructive comentarii sunt cele care incep cu “din cauza ta ...”: “din cauza ta ne certam noi ...”, ‘din cauza ta mama/tata e bolnav/a acum ...’, “din cauza ta mama/tata o sa moara ...”. Oare ne dam seama cum distrug aceste cuvinte sufletul unui copil si cum, orice se va intampla in familia lui, el/ea “stie” ca este vina lui/ei si ca va perpetua tot acest exemplu si in viitoarea sa familie?
Go to top