Femeile sunt nascute genetic vorbind, centrate mai mult pe emisfera dreapta a creierului, acesta fiind sediul gandirii fara limbaj, al intelegerii nonverbale, al recunoasterii formelor si perceptiilor spatiale. Este emisfera responsabila de tonul si ritmul vocii, simtul culorilor, visare, romantism.De ea tin intuitia, imaginatia si capacitatea creatoare si tendinta catre spiritualitate. Emisfera dreapta tine mai mult de ceea ce numim EQ.

De aceea, cand un barbat vede o femeie rationala, analitica, cu capacitate rapida de decizie, o apreciaza de cele mai multe ori doar ca pe un prieten bun deoarece inconstient se simte amenintat de ea in ceea ce priveste rolul lui de barbat. Daca totusi ii place suficient de mult de ea ca femeie, va incerca inconstient s-o faca sa se comporte mai putin pe emisfera stanga sau pur si simplu se va minti singur fortandu-se sa vada la ea aspectul fizic de exemplu in detrimentul a ceea ce este ea cu adevarat ca fiinta completa.

Daca o femeie va spune un lucru deosebit de interesant, util si sensibil si un barbat va spune in acelasi timp ceva asemanator, un barbat va aprecia barbatul deoarece a aprecia femeia dincolo de aspectul ei fizic este ca si cum ar accepta ca este la fel de buna ca el, ceea ce i-ar stirbi imaginea de sine in proprii ochi!

 

Barbatii sunt centrati mai mult pe emisfera stanga, cea care reprezinta sediul limbajului, cuvantului, implica aspectele lingvistice ale scrierii, ale calculului logic, cifre, rationamente, capacitatea de analiza si abstractizare. De ea tin logica, rationalizarea, calculul, rapiditatea, idea de scurt si la obiect, decizia. Emisfera stanga tine mai mult de ceea ce numim IQ.

De aceea cand o femeie vede un barbat lucrand in domenii care presupun empatie, imaginatie, intuitie, chiar daca el in majoritatea timpului vorbeste si actioneaza tot din emisfera stanga, ea il “suspecteaza” ca poate fi ca ea, ca o poate intelege dincolo de rational. Da, poate, dar extrem de putin fata de ceea ce-si imagineaza femeia. Insa e dispusa si ea, ca si barbatul sa se minta singura si sa vada la el doar ceea isi doreste sa fie adevarat.

Daca o femeie va spune un lucru deosebit de interesant, util si sensibil si un barbat va spune in acelasi timp ceva asemanator, evident o femeie care aude/citeste va prefera sa aprecieze barbatul, mintindu-se singura si sperand!

 

Suntem diferiti! E un fapt, o realitate! Poate ca putin mai multa demnitate in a accepta ceea ce suntem si in a aprecia lucurile la adevarata lor valoare, poate o cantitate mai mica de auto-mintire si poate o cantitate mai mare de sinceritate cu noi insine ne-ar face viata mai usoara si implicit mai frumoasa. Ce ziceti?


 

 

Go to top