A fost o data un tanar arcas, care a castigat mai multe intreceri. Intr-o buna zi a aflat, ca exista un maestru Zen, foarte batran, care manuieste foarte bine arcul. Tanarul, avea o mare incredere in maiestria sa. Era mandru si cam infumurat. De aceea, il chema la-ntrecere pe batran. Era, fara indoiala, un foarte bun arcas tanarul nostru. Cu o precizie nemaivazuta, el ochi exact in mijloc tinta, iar cea sageata trasa o despica pe a-ntaia.
- As vrea sa vad, esti in stare de asa ceva ? zise el batranului.
Batranul nu-si scoase arcul, ci il ruga pe tanarul arcas sa il urmeze. Curiozitatea il mana pe tanar sa-l insoteasca pe maestru. Ajunsera langa o prapastie Deasupra acesteia, in locul puntii prabusite, un trunchi se anina. Batranul pasi pe-acest, abia-abia tinandu-se, copac pana la mijlocul haului. Tinti spre un arbore din departare si-si slobozi cu calm sageata-i stiutoare.
- Acum e randul tau, -zise mai tanarului sau, coborand cu calm de pe trunchiul de copac. Tanarul privi cu groaza inspre hau, fara curajul de a pasi. Maestrul zise:
- Ai stapanit teribil arcul, dar nu poti stapani gandul ce zboara lansand sageata.
Poveste Zen
Sursa: http://www.mirabilys-magazin.ro/
| < Anterior | Următor > |
|---|
.jpg)
